Legea privind cooperarea judiciară dintre România şi Curtea Penală Internaţională, promulgată

 

În expunerea de motive a actului normativ iniţiat de Guvern se prevede că Legea de ratificare a Statutului de la Roma a creat doar un cadru general pentru cooperarea cu Curtea Penală Internaţională, fiind necesar un act normativ care să asigure cadrul legislativ pentru primirea şi soluţionarea unor cereri de cooperare judiciară.

 

"În perspectiva în care, în cursul unei anchete, Curtea are nevoie de cooperarea autorităţilor române, este necesară crearea cadrului legislativ pentru primirea şi soluţionarea unor astfel de cereri. Proiectul de act normativ preia principalele forme de cooperare prevăzute de Statut, instituind procedura aplicabilă pentru soluţionarea cererilor de cooperare judiciare prevăzute de acesta, precum şi pentru orice altă formă de asistenţă permisă de legea română, menită a facilita ancheta şi urmărirea penală a infracţiunilor de competenţa Curţii", se precizează în expunerea de motive.

 

În document se arată că a fost menţinută soluţia legislativă adoptată prin legea de ratificare a Statutului de la Roma, prin desemnarea MJ ca autoritate centrală, elementul de noutate constând în reglementarea detaliată a atribuţiilor acestuia.

 

Proiectul prevede, referitor la cererile formulate de către CPI pentru predarea unei persoane în vederea urmăririi penale, judecării sau executării unei măsuri privative de libertate, că atât arestarea provizorie de urgenţă, cât şi cererea de predare propriu-zisă sunt forme de cooperare de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aceeaşi instanţă va avea competenţă şi pentru soluţionarea cererilor având ca obiect transferul temporar al unei persoane aflate în detenţie pe teritoriul României, pentru identificare sau pentru a fi audiată ca martor.

 

Pe de altă parte, Ministerul Justiţiei va avea competenţa de a se pronunţa asupra cererilor de tranzit ale unei persoane predate de către un alt stat membru al Statutului de la Roma.

 

"Cu titlu general, în cazul altor cereri de cooperare formulate de către CPI, cele formulate de către procuror sunt de competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel competent în funcţie de domiciliul persoanei sau localizarea bunului, iar cererile formulate de către Camera preliminară, Camera de primă instanţă sau Camera de apel vor fi date spre soluţionare Curţii de Apel, a cărei competenţă teritorială va fi stabilită după aceleaşi criterii. (...) La cererea Curţii, autorităţile române pot lua măsuri pentru indisponibilizarea unor bunuri, atât cele care reprezintă mijloace de probă, cât şi a bunurilor care constituie produsul infracţiunilor, al activelor şi instrumentelor care au legătură cu infracţiunile, în scopul confiscării eventuale a acestora", se menţionează în expunerea de motive.

 

Proiectul reglementează, totodată, limitele cooperării cu CPI şi protecţia informaţiilor privind securitatea naţională, o solicitare putând fi refuzată doar dacă executarea acesteia ar aduce atingere securităţii naţionale.

 

"În ipoteza în care Ministerul Justiţiei ia cunoştinţă de posibilitatea ca divulgarea unei informaţii să aducă atingere securităţii naţionale, va informa Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Totodată, actul normativ prevede un rol activ al Ministerului Justiţiei, pentru asigurarea unui echilibru între obligaţia de cooperare cu Curtea şi necesitatea protejării securităţii naţionale, sens în care Ministerul Justiţiei va întreprinde demersuri pentru identificarea unei soluţii rezonabile, prin consultări cu procurorul, apărarea, Camera preliminară sau Camera de primă instanţă. În cazul în care, în pofida tuturor eforturilor, nu există nici mijloace nici condiţii care să permită autorităţilor române să comunice sau să divulge informaţii sau documente fără a aduce atingere intereselor de securitate naţională, Ministerul Justiţiei va informa în mod corespunzător procurorul sau Curtea, indicând motivele care au condus la această concluzie, dacă însăşi expunerea motivelor nu aduce în mod necesar atingere intereselor de securitate naţională", se precizează în documentul citat.

 

În expunerea de motive se precizează că "în privinţa imunităţilor, trebuie reamintite dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Statut, potrivit cărora imunităţile care pot fi ataşate unei calităţi oficiale a unei persoane, potrivit dreptului intern sau internaţional, nu pot împiedica Curtea să îşi exercite competenţa juridică asupra unei asemenea persoane".