Evoluţia ROBOR este în concordanţă cu politica monetară şi inflaţia (analiză)

Evoluţia ROBOR nu evidenţiază anomalii semnificative, nivelul indicelui fiind în concordanţă cu deciziile de politică monetară ale Băncii Naţionale a României (BNR) şi cu dinamica inflaţiei, arată o analiză a specialiştilor Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB).

"ROBOR trebuie înţeles atât ca un ansamblu de rate aplicabile tranzacţiilor de pe piaţa interbancară, cât şi ca un reper care arată costul lichidităţii din economie. Din această perspectivă, evoluţia sa şi eventualele suspiciuni privind o posibilă manipulare trebuie analizate cu rigoare tehnică, din punct de vedere financiar şi juridic, evitând interpretările simplificate sau politizarea subiectului", consideră economiştii, în contextul investigaţiei Consiliului Concurenţei (CC) privind presupusa coordonare a cotaţiilor ROBOR de către mai multe bănci din România.

Ei consideră că orice argumente şi dovezi pe care Consiliul Concurenţei le va face publice în legătură cu presupusa manipulare a ROBOR vor trebui analizate pe baza unor considerente şi criterii de specialitate

"La fel cum băncile stabilesc dobânzi pentru depozitele atrase şi creditele acordate clienţilor, acestea percep dobânzi pentru operaţiunile realizate între ele, respectiv pentru împrumuturile şi plasamentele pe piaţa interbancară. ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) nu reprezintă o singură dobândă, ci un set de rate care diferă în funcţie de termenul finanţării. În cazul pieţei interbancare din România, ratele ROBOR sunt stabilite pentru mai multe scadenţe: overnight (O/N - o zi, începând din ziua mecanismului de fixing), tomorrow next (T/N - o zi, începând din următoarea zi lucrătoare), o săptămână (1W), o lună (1M), trei luni (3M), şase luni (6M) şi 12 luni (12M). O importanţă deosebită are rata ROBOR la 3 luni, care a fost utilizată timp de mai mulţi ani ca cel mai frecvent reper pentru calcularea dobânzilor la creditele ipotecare pe termen lung", se arată în analiza citată.

Specialiştii amintiţi susţin că ratele ROBOR nu sunt doar simple dobânzi la care se pot derula tranzacţii interbancare, ci îndeplinesc şi rolul unui reper pentru piaţa monetară interbancară, ele sintetizând, pentru fiecare scadenţă, informaţii relevante despre condiţiile pieţei şi indică nivelurile la care participanţii sunt dispuşi să tranzacţioneze, contribuind astfel la formarea preţului.

"Analizând structura cotaţiilor ROBOR, se observă că, pe măsură ce scadenţa este mai lungă, volumul tranzacţiilor efective scade. Aceasta este o caracteristică firească a pieţei, întrucât participanţii preferă, de regulă, maturităţile mai scurte, care implică riscuri mai reduse de lichiditate şi de durată. Chiar şi în situaţiile în care numărul tranzacţiilor efective pentru scadenţe mai lungi, precum 6 luni sau 12 luni, este redus, cotaţiile ROBOR pe termen mai lung continuă să îndeplinească rolul de reper de preţ pentru piaţa financiară", spun analiştii.

Aceştia precizează că ROBOR este un indicator relevant pentru mai multe categorii de participanţi la piaţa financiară: pentru persoanele care au credite cu dobândă variabilă legată de acest indice, evoluţia ROBOR influenţează direct nivelul ratei lunare; pentru bănci, acesta reprezintă costul finanţării pe piaţa interbancară.

Pe lângă acestea, însă, ROBOR este, în primul rând, un indicator tehnico-financiar al pieţei monetare, care reflectă reperele economice de bază ale pieţei respective, explică cei de la RoEM-UBB FSEGA.

"Ca orice rată a dobânzii de pe piaţa monetară, ROBOR nu poate fi analizat separat de contextul economic în care evoluează. Nivelul său reflectă în principal costul banilor şi este influenţat de o serie de factori, precum aşteptările privind evoluţia economiei, lichiditatea disponibilă în piaţă, riscurile de neplată sau riscurile sistemice, precum contextul monetar şi financiar intern şi internaţional. Dintre aceşti factori, un rol esenţial îl au politica monetară şi dinamica inflaţiei", relevă analiza.

Într-o economie de piaţă, dobânzile interbancare trebuie să reflecte orientarea politicii monetare, în special nivelul ratei de politică monetară şi al coridorului de politică monetară, definit prin diferenţa dintre rata dobânzii de creditare şi rata dobânzii de depozit ale BNR. În termeni simpli: dobânzile de pe piaţa interbancară ar trebui să evolueze, de regulă, în apropierea nivelurilor stabilite de banca centrală.

"Analiza evoluţiei ratelor ROBOR în perioada cuprinsă între trimestrul IV din 2018 şi trimestrul IV din 2025, interval care se suprapune în mare măsură perioadei vizate de investigaţia Consiliului Concurenţei, arată că valorile medii ale acestora pe întreaga perioadă analizată se situează în interiorul coridorului de politică monetară, fără abateri sau evoluţii atipice. Mai mult, media simplă a ratelor ROBOR şi ROBID din această perioadă este foarte apropiată de nivelul mediu al ratei de politică monetară, respectiv 4,22% comparativ cu 4,26%", spun analiştii citaţi.

În opinia lor, al doilea factor important este inflaţia, care, pe o perioadă mai lungă, este unul dintre cei mai importanţi indicatori macroeconomici care influenţează evoluţia ratelor dobânzii.

RoEM-UBB FSEGA a analizat evoluţia ratelor dobânzii interbancare şi a inflaţiei în România, în ţările din regiune, respectiv din zona euro, şi s-a observat o relaţie strânsă între cele două variabile.

"Datele arată că economiile cu niveluri medii mai ridicate ale inflaţiei au avut, în general, şi niveluri medii mai ridicate ale dobânzilor, relaţia dintre cele două evoluţii fiind apropiată de un raport unu-la-unu. În acelaşi timp, pe parcursul perioadei analizate, dobânzile s-au situat, în medie, sub nivelul inflaţiei. Această situaţie este specifică unui context dominat de şocuri de ofertă, care au generat creşteri puternice ale preţurilor nu doar în România, ci în întreaga regiune. Pandemia, perturbările lanţurilor globale de aprovizionare, criza energetică şi tensiunile geopolitice - inclusiv războiul din Ucraina şi episoadele de instabilitate din Orientul Mijlociu - au contribuit la accelerarea inflaţiei. La acestea s-au adăugat şi măsuri fiscale interne, precum majorarea unor taxe şi impozite adoptate în contextul eforturilor de reducere a deficitului bugetar", precizează analiştii.

Din această perspectivă, arată RoEM, evoluţia ROBOR a avut un comportament similar cu cel al ratelor interbancare din regiune. Datele analizate sunt, astfel, în linie cu mecanismele economice de bază şi nu indică evoluţii atipice: în economiile în care inflaţia este mai ridicată, şi dobânzile tind să fie mai mari.

Economiştii RoEM-UBB FSEGA consideră că ROBOR este un indicator dificil de influenţat, întrucât valoarea sa este calculată pe baza mediei aritmetice a cotaţiilor transmise de zece bănci reprezentative din România, după eliminarea valorilor extreme. Prin acest mecanism, impactul unei singure cotaţii asupra rezultatului final este limitat.

"Pe de altă parte, mecanismul ROBOR include o limitare suplimentară introdusă de BNR, prin stabilirea unui ecart maxim între ROBID şi ROBOR, respectiv între dobânda la depozitele interbancare şi dobânda la creditele interbancare. Acest lucru face ca cei care ar intenţiona să crească nivelul ROBOR să fie obligaţi să crească şi nivelul ROBID, putând ajunge într-o situaţie în care este nevoită să acorde dobânzi mai mari la depozitele interbancare. Acest lucru ar presupune un cost suplimentar pentru bănci (cu depozitele). Un alt element important este faptul că datele privind cotaţiile ROBOR sunt centralizate şi calculate automatizat de o entitate internaţională neutră, denumită agent de calcul, reducând posibilitatea de manipulare ulterioară directă a valorii finale de către bănci", precizează RoEM-UBB FSEGA.

Pentru a pune în perspectivă importanţa unor eventuale suspiciuni privind manipularea unei rate de referinţă, specialiştii RoEM-UBB FSEGA au realizat comparaţia cu scandalul LIBOR din 2012, unul dintre cele mai cunoscute cazuri de manipulare a pieţelor financiare la nivel global.

LIBOR (London Interbank Offered Rate) era o rată de referinţă utilizată pe scară largă în sistemul financiar internaţional, fiind calculată pe baza estimărilor transmise de marile bănci privind costul la care acestea apreciau că se pot împrumuta între ele pe piaţa interbancară londoneză. Aceasta era folosită ca reper pentru instrumente financiare cu o valoare nominală de peste 300 de trilioane de dolari, de la credite ipotecare şi împrumuturi pentru consumatori până la instrumente derivate şi obligaţiuni corporative. O caracteristică importantă a mecanismului LIBOR era faptul că acesta se baza pe cotaţii declarative ale băncilor, nu şi pe tranzacţii efective realizate pe piaţă.

Investigaţiile derulate de autorităţile din Statele Unite, Marea Britanie şi Uniunea Europeană au arătat că mai multe instituţii financiare internaţionale au influenţat în mod deliberat cotaţiile LIBOR. Potrivit anchetatorilor, traderii implicaţi au manipulat deliberat ratele raportate, fie pentru a-şi maximiza profiturile pe poziţiile din instrumente derivate, fie pentru a ascunde dificultăţile financiare ale propriilor bănci în perioada crizei financiare globale din 2007-2008.

Comparativ cu mecanismul care a stat la baza LIBOR, ROBOR prezintă o serie de diferenţe fundamentale, sunt de părere economiştii RoEM-UBB FSEGA: un element esenţial este caracterul ferm al cotaţiilor transmise de fiecare participant, reprezentând angajamente realizate în cadrul unor reguli stabilite de BNR. Prin urmare, mecanismul ROBOR nu se bazează exclusiv pe estimări orientative, ci pe cotaţii asumate de participanţi şi asociate unei posibilităţi reale de tranzacţionare, ceea ce îl diferenţiază de un benchmark pur indicativ precum LIBOR, unde cotaţiile raportate nu presupuneau o obligaţie de a efectua tranzacţii la nivelurile respective.

În concepţia autorilor analizei, a doua diferenţă fundamentală ţine de natura dovezilor disponibile privind o eventuală manipulare. Deşi au existat speculaţii şi referiri la posibile discuţii neoficiale între reprezentanţi ai băncilor privind nivelul cotaţiilor ROBOR, Consiliul Concurenţei nu a făcut publice până în prezent dovezi concrete ale presupusei manipulări (convorbiri telefonice, mesaje, e-mailuri etc.). În acest context, este relevantă declaraţia preşedintelui Consiliului Concurenţei potrivit căreia ar fi existat "contacte numeroase între personalul băncilor implicate", chiar dacă situaţia nu ar fi fost încadrată drept un cartel clasic.

Romanian Economic Monitor este primul proiect de cercetare realizat de mediul academic din România, care pune la dispoziţie tuturor celor interesaţi, în mod gratuit, date şi analize actualizate în timp real despre evoluţia economiei româneşti. Este dezvoltat de o echipă de cercetători şi cadre didactice ai Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, specialişti în economie aplicată, analiză de date şi modelare macroeconomică.