Cristina Chiriac (CONAF): România a crescut din consum şi transferuri; în 2026, ambele s-au oprit

Convergenţa românească s-a construit pe consum şi pe transferuri, salarii care au crescut mai repede decât productivitatea, fonduri europene care au suplinit investiţia internă, o piaţă internă alimentată fiscal iar ceea ce nu s-a construit este fundaţia: baza de ocupare, capacitatea industrială, demografia activă, consideră preşedinta CONAF, Cristina Chiriac.

Ea aminteşte, într-o analiză transmisă joi AGERPRES, că România împlineşte 20 de ani în Uniunea Europeană cu două cifre care nu ar trebui să poată coexista: al doilea cel mai rapid ritm de convergenţă din Uniune în ultimul deceniu, dar şi singura economie din Europa Centrală şi de Est prognozată pe contracţie în 2026.

"Cum poate o economie să conveargă două decenii şi să rămână singura care se contractă? Răspunsul este în structura convergenţei, nu în viteza ei. Convergenţa românească s-a construit pe consum şi pe transferuri, salarii care au crescut mai repede decât productivitatea, fonduri europene care au suplinit investiţia internă, o piaţă internă alimentată fiscal. Ce nu s-a construit este fundaţia: baza de ocupare, capacitatea industrială, demografia activă", arată preşedinta CONAF.

La momentul aderării, România şi Bulgaria porneau de pe ultimele locuri din Uniune, cu 65% sub media europeană la puterea de cumpărare. Astăzi, PIB-ul pe cap de locuitor al României, exprimat în paritatea puterii de cumpărare, a ajuns la 81% din media UE, de la 58% în 2016. Potrivit sursei citate, doar Irlanda a mers mai repede, iar acolo cifrele sunt distorsionate de contabilitatea multinaţionalelor. Polonia, reperul regional, a recuperat în acelaşi interval doar 12 puncte.

"Măsurat în euro (volum în lanţ, preţuri 2020, date Eurostat), acelaşi interval arată altfel: Polonia şi-a dublat PIB-ul per capita între 2006 şi 2025, în timp ce România a urcat de la circa 7.230 la 13.190 de euro, sub ritmul Poloniei şi al Bulgariei. Vedetă a convergenţei în paritatea puterii de cumpărare, România este doar solidă în euro reali. Alegerea metricii schimbă povestea. Un singur indicator o susţine fără rezerve: productivitatea muncii. Raportată la nivelul anului 2015, România a ajuns la circa 138%, cel mai rapid ritm de recuperare din regiune, peste Polonia şi Bulgaria (date Eurostat). Balanţa financiară confirmă: la fiecare euro contribuit la bugetul Uniunii, România a primit aproximativ trei. Peste 100 de miliarde de euro au intrat în economie din fonduri europene între 2007 şi 2025, la o contribuţie de circa 32,6 miliarde. Pe hârtie, România este povestea de succes a extinderii", arată Cristina Chiriac.

Pentru 2026, aceasta citează estimările referitoare la România ale Institutului Vienez pentru Studii Economice Internaţionale (wiiw), potrivit cărora se va înregistra o contracţie de 0,1%, într-o regiune care creşte în medie cu 2,2%.

Producţia industrială a scăzut cu 3,5% în aprilie 2026 faţă de aprilie 2025, ultimul loc în comparaţia regională Erste, într-un peisaj în care Polonia produce cu 2% mai mult, iar Serbia cu 3,2%, subliniază reprezentanta CONAF.

Ea aminteşte şi de inflaţia medie anuală de 8,3%, mai mult decât dublul mediei regionale CEE de 3,9%.

"Contracţie şi inflaţie simultan. Manualul numeşte asta stagflaţie. Deficitele gemene: cont curent la -7,9% din PIB, deficit bugetar estimat la 6,2%. România se află în procedură de deficit excesiv din 2020, cu termen de corecţie prelungit până în 2030, potrivit Raportului de convergenţă al BCE din iunie 2026, niciunul dintre cele trei state aflate în procedură (România, Ungaria, Polonia) nu coboară sub 3% înainte de finalul lui 2027", se mai arată în analiză.

Totodată, titlurile de stat româneşti la zece ani se tranzacţionează la 6,7-7%, fiind cele mai scumpe din regiune, în timp ce comerţul exterior cu bunuri este pe deficit în fiecare an din 2006 încoace, fără niciun an de excedent.

În plus, dacă în 2008, România avea printre cele mai mici niveluri de îndatorare din regiune, puţin peste 11% din PIB, în prezent ţara concurează cu Polonia pentru a treia cea mai mare datorie publică din regiune, după Ungaria şi Slovacia (date Eurostat). "Nu criza a construit datoria; datoria s-a construit în anii fără criză", subliniază Chiriac.

Cât priveşte convergenţa, aceasta susţine că ea s-a împărţit la un numitor tot mai mic. Astfel, România are cel mai mare număr de cetăţeni rezidenţi în alt stat membru UE, circa 3,1 milioane de persoane în 2023, primul loc în Uniune (date Eurostat), iar cu estimările extinse, care includ rezidenţa în afara UE, diaspora ajunge la o pondere între 16% şi 20% din populaţie. Rata fertilităţii, urcată la 1,71 înainte de pandemie, a intrat apoi în scădere abruptă.

"O economie care converge prin consum arată bine exact până în momentul în care consumul trebuie temperat. Acel moment este acum. Consolidarea fiscală loveşte într-o structură fără amortizoare: fără bază industrială în expansiune, fără rezervă de forţă de muncă activabilă, fără marjă bugetară. Există o resursă pe care douăzeci de ani de convergenţă nu au atins-o: jumătatea inactivă a forţei de muncă potenţiale. România are unul dintre cele mai mari decalaje de ocupare între femei şi bărbaţi din Uniunea Europeană, un rezervor de creştere lăsat sistematic în afara calculului. Comparaţiile regionale de tipul celor publicate în acest an măsoară PIB, inflaţie, deficite. Aproape niciuna nu măsoară cine lipseşte din economie. Este o omisiune de metodă, nu de date: datele există la Eurostat, dezagregate, publice. O ţară aflată simultan în recesiune şi în criză de forţă de muncă nu are luxul de a ignora acest rezervor. Şi totuşi îl ignoră, ediţie după ediţie, raport după raport", menţionează Cristina Chiriac.

Pe 29 iunie 2026, seria de simpozioane "Femei în Economie" a deschis, la prima sa ediţie, găzduită de ASIROM, discuţia cu privire la măsurarea a ceea ce comparaţiile regionale omit.

"2026 nu este doar anul contracţiei. Este şi anul în care România are la dispoziţie fonduri europene record, 15-16 miliarde de euro, aproape 4% din PIB, potrivit ING, cu termenul PNRR expirând în vară şi cu riscul real de a pierde o parte din sume prin ineficienţă administrativă. Douăzeci de ani de apartenenţă au demonstrat că România ştie să conveargă atunci când banii curg. Nu au demonstrat că ştie să construiască structura care produce creştere după ce banii se opresc. Diferenţa dintre cele două este diferenţa dintre o economie care a recuperat şi una care s-a construit. La aniversarea de douăzeci de ani, întrebarea rămâne deschisă: pe care dintre ele o sărbătorim?", arată preşedinta organizaţiei patronale.