Studiu Deloitte: Tranziția spre economia verde poate crea 300 de milioane de noi locuri de muncă la nivel global până în 2050 și poate contribui la diminuarea decalajului de dezvoltare dintre regiuni și continente

În condițiile realizării tranziției active, regiunile care s-ar bucura de cele mai multe locuri de muncă nou-create sunt Asia-Pacific, care ar putea avea 180 de milioane de joburi noi până în 2050, și Africa, cu 75 de milioane, în timp ce și Europa ar câștiga 21 de milioane de locuri noi de muncă, iar cele două Americi, 26 de milioane, arată raportul. Regiunile cu populații active în domenii tradiționale, dependente de climă și de condițiile meteorologice sau puternic poluante sunt vizate cu prioritate de aceste evoluții, ceea ce înseamnă că noile joburi vor contribui la transformarea modelelor economice, la combaterea șomajului, a sărăciei și a discriminării, precum și la diminuarea decalajului economic între regiuni și continente.

Raportul subliniază în acest context importanța pregătirii profesioniștilor „verzi” ai viitorului, așa-numita categorie „Green Collar”, prin instruirea resursei umane potrivit noilor competențe necesare și prin rescrierea fișelor de post în acord cu transformările în curs. Exemplele de joburi „verzi” includ atât categorii ocupaționale transformate, precum metalurgie cu instalații pe bază de hidrogen, industrie constructoare de mașini exclusiv electrice ș.a., cât și joburi complet noi, create de noua realitate „zero emisii”, de exemplu, inginer operator de instalații industriale cu hidrogen.

„Studiul punctează marile provocări legate de dinamica pieței muncii în următorii 50 de ani, în contextul tranziției către economia verde, însă indică și o serie de elemente de oportunitate; între acestea, cel mai important este faptul că 80% dintre competențele necesare joburilor viitorului există intrinsec în forța de muncă actuală. Așadar, întregul proces poate fi privit ca unul de parțială conversie. Nu întâmplător, 2023 a fost desemnat «European Year of the Skills»: transformările din societate și din business trebuie să găsească profesioniștii diverselor domenii informați și pregătiți  să contribuie la o creștere economică durabilă”, a declarat Raluca Bontaș, Partener Gobal Employer Services, Deloitte România.

De asemenea, raportul subliniază importanța unei tranziții juste, care să investească eficient și echitabil, valorificând resursele regenerabile și al tehnologiile „curate”, și să susțină dezvoltarea regiunilor și a comunităților vulnerabile, în contextul în care potențialul de creștere economică este foarte diferit de la o regiune la alta, pe fondul particularităților climatice, culturale și politice ale fiecărui continent și areal. Astfel, o tranziție justă ar putea diminua decalajele existente, arată raportul.

„Studiul accentuează necesitatea de a aborda sistemic și incluziv obiectivul zero-emisii, fără a neglija efectele în piața muncii și diferențele dintre geografii, și oferă o serie de recomandări practice spre realizarea unei tranziții active și juste, între care planificarea clară și ambițioasă a etapelor decarbonizării, mobilizarea coordonată a guvernelor și industriilor, precum și alocarea echitabilă a resurselor și atragerea capitalului uman performant către industrii sustenabile. Sunt preocupări și soluții pe care le-am regăsit și pe agenda Forumului Economic Internațional de la Davos de anul acesta, din ianuarie, și este de așteptat ca acestea să concentreze în 2023 eforturile comunitare, deci și ale României, în cadrul noului Plan Industrial «Green Deal»”, a declarat Sorin Elisei, Director Consultanță, Deloitte România, și Liderul practicilor de sustenabilitate și energie.

Raportul Deloitte mai arată că un set coordonat de acțiuni de combatere a schimbărilor climatice ar putea contribui la creșterea economiei globale cu 43 de trilioane de dolari americani până în 2070 (valoare actualizată netă). În scenariul opus, lipsa sau întârzierea unor astfel de măsuri poate duce la pierderi globale de 178 de trilioane de dolari americani până în 2070 (valoare actualizată netă) și la diminuarea PIB-ului mondial cu peste 7%.