Un nou început după 23 de ani de avocatură de business. De vorbă cu Alexandru Ambrozie, Managing Partner AMBROZIE | Legal & Strategic Counsel, despre construcția unei firme specializate în mandate de risc major, la intersecția dintre drept penal al afacerilor, investigații interne, guvernanță corporativă și reglementare financiară și despre principiile care definesc noua construcție profesională

Pentru cineva care a construit o carieră de peste două decenii într-una dintre firmele „Big 4" ale avocaturii de business românești, fondarea unei firme proprii poate fi descrisă în mai multe registre: ca repoziționare profesională, ca răspuns la o cerere a piaței, ca pas firesc al maturității, sau – cum se menționează uneori în comunicatele care anunță un spin-off – ca redefinire identitară.Alexandru Ambrozie respinge, încă din prima frază, registrul retoric. . . . 

„AMBROZIE | Legal & Strategic Counsel reprezintă un moment de concentrare profesională. După 23 de ani de avocatură, mi-am dorit să construiesc o firmă care să reflecte cât mai fidel zonele în care experiența mea profesională, interesul pentru investigații și penalul afacerilor și înțelegerea mecanismelor de business se întâlnesc în mod firesc", afirmă fondatorul firmei, într-un interviu acordat ^BizLawyer.
 

În spatele acestei formulări stă o teză asumată: continuitatea standardului profesional este la fel de  importantă precum fondarea unei platforme profesionale noi. „Vin dintr-o școală solidă de avocatură de business, formată în mandate complexe, cu clienți exigenți și cu standarde ridicate. În același timp, noua firmă are propria sa logică: este construită în jurul mandatelor în care dreptul penal al afacerilor, investigațiile interne, guvernanța corporativă și reglementarea financiară trebuie înțelese împreună", precizează avocatul.

Reperul identitar vine însă dintr-o etapă anterioară a carierei sale. „Pentru mine, această zonă nu este întâmplătoare. Legătura cu dreptul penal și cu investigația este mai veche decât traseul profesional propriu-zis. Am crescut, într-o anumită măsură, în apropierea acestei lumi, prin tatăl meu, care a fost procuror, și am petrecut multe vacanțe în sediile Parchetului Tribunalului București și Parchetului General. Mai târziu, însă, formarea mea s-a produs în avocatura de business – piețe de capital, drept bancar, finanțări, achiziții publice, fiscalitate, guvernanță. Tocmai întâlnirea acestor două planuri explică, în mare parte, felul în care privesc astăzi dreptul penal al afacerilor", evocă interlocutorul ^BizLawyer.
 

Această dublă ancorare – familială pe zona investigativă, profesională pe zona reglementată – explică de ce, în viziunea sa, AMBROZIE | Legal & Strategic Counsel  nu este o firmă de penal cu deschidere către compliance, ci o practică multidisciplinară care se construiește din convergența mai multor trasee de formare profesională. 

 

 

 

 

Alexandru Ambrozie: AMBROZIE | Legal & Strategic Counsel reprezintă un moment de concentrare profesională. După 23 de ani de avocatură, mi-am dorit să construiesc o firmă care să reflecte cât mai fidel zonele în care experiența mea profesională, interesul pentru investigații și penalul afacerilor și înțelegerea mecanismelor de business se întâlnesc în mod firesc.

Există, desigur, o continuitate de experiență și de standard profesional. Vin dintr-o școală solidă de avocatură de business, formată în mandate complexe, cu clienți exigenți și cu standarde ridicate. În același timp, noua firmă are propria sa logică: este construită în jurul mandatelor în care dreptul penal al afacerilor, investigațiile interne, guvernanța corporativă și reglementarea financiară trebuie înțelese împreună.

Pentru mine, această zonă nu este întâmplătoare. Legătura cu dreptul penal și cu investigația este mai veche decât traseul profesional propriu-zis. Am crescut, într-o anumită măsură, în apropierea acestei lumi, prin tatăl meu, care a fost procuror, și am petrecut multe vacanțe în sediile Parchetului Tribunalului București și Parchetului General. Mai târziu, însă, formarea mea s-a produs în avocatura de business - piețe de capital, drept bancar, finanțări, achiziții publice, fiscalitate, guvernanță. Tocmai întâlnirea acestor două planuri explică, în mare parte, felul în care privesc astăzi dreptul penal al afacerilor. 

În acest sens, este o construcție cu filozofie proprie. Dar filozofia nu pornește de la o idee abstractă despre piață, ci de la experiența acumulată în dosare, din relația cu clienții, cu autoritățile și cu echipele alături de care am lucrat. Este, până la urmă, răspunsul meu, la 23 de ani de la intrarea în avocatură, la întrebarea ce fel de firmă aș vrea să existe pentru tipul de mandate în care cred că pot aduce cea mai mare valoare.

 

 

Momentul prezintă o coincidență simbolică - 1 aprilie 2003 a fost începutul meu în avocatură, iar 1 aprilie 2026 începutul firmei - însă decizia a venit dintr-o acumulare profesională.

Au contat două lucruri convergente. Pe de o parte, am ajuns la convingerea că tipul de mandate în care lucrez - investigații interne, anchete penale cu expunere corporativă și internațională, situații de criză, guvernanță și reglementare financiară - are nevoie de o structură în care lucrul efectiv pe dosar și decizia profesională coincid. În astfel de mandate, distanța dintre cel care analizează, cel care decide și cel care răspunde în fața clientului trebuie să fie minimă.

Pe de altă parte, piața se schimbă. Cererea pentru investigații interne, apărare în cauze de criminalitate economică și consiliere strategică în zone de risc se rafinează. Clienții înțeleg din ce în ce mai bine că nu au nevoie doar de un avocat bun pe procedură, ci de o echipă care înțelege mecanismul comercial, riscul penal, expunerea de reglementare și consecințele de guvernanță ale aceleiași situații.

Am avut în vedere și o chestiune de independență. În investigațiile interne serioase, mai ales în cele cu expunere internațională, este important ca avocatul sau firma care conduce investigația să nu fi fost implicată în tranzacția ori decizia investigată. În jurisdicții cu experiență în investigații interne, această așteptare este deja firească. Cred că ea va deveni tot mai relevantă și în România.

 

 

Aș evita etichetele prea spectaculoase. Nu cred că trebuie să ne definim prin formule precum „boutique de elită” sau „firmă de criză”, chiar dacă vom lucra, desigur, și în situații de criză. Aș spune mai simplu că AMBROZIE | Legal & Strategic Counsel este o practică specializată, construită pentru mandate sensibile de drept al afacerilor, în care clientul are nevoie de experiență senioră, discreție și judecată strategică.

Cele patru direcții principale - guvernanță corporativă, investigații interne, drept penal al afacerilor și servicii financiare - nu sunt pentru noi compartimente separate, ci zone care se întâlnesc frecvent în același mandat. Dar ceea ce definește firma nu este lista de practici, ci modul de lucru: implicare directă, echipe restrânse, analiză riguroasă și responsabilitate personală față de client.

 

 

Depinde mult de generație și de momentul în care ai început avocatura. Când am intrat eu în profesie, era firesc, cel puțin în România, să practici mai multe arii de drept. 

În cazul meu, au existat și atracții profesionale diferite. Dreptul penal m-a interesat de foarte devreme. Piețele de capital m-au atras încă din facultate; în anul al treilea sau al patrulea citisem deja legislația pieței de capital, iar primul meu interviu într-o firmă de avocatură a fost chiar pe această zonă. Achizițiile publice mi-au fost, într-o anumită măsură, impuse în primii ani, cum se întâmplă adesea cu avocații tineri, dar au devenit o practică pe care am apreciat-o. Dreptul fiscal, în special fiscalitatea diverselor fonduri de investiții, precum și cea specifică firmelor de leasing sau de IT, m-a atras de asemenea, fiind implicat intens un număr de ani.

De-a lungul anilor am fost implicat și în alte arii - proprietate intelectuală, dreptul muncii, energie, privatizări, IT, protecția datelor. Chiar și ariile la care nu am rămas m-au ajutat să ajung la o înțelegere mai completă a dreptului și a activității economice.

Revenind la direcțiile centrale ale firmei, ele converg natural în zona de risc major al unei companii. O investigație pentru manipulare de piață într-o societate listată nu poate fi abordată corect fără înțelegerea regimului informațiilor privilegiate. O anchetă de evaziune fiscală cu componentă intra-grup nu poate fi abordată corect fără înțelegerea prețurilor de transfer și a funcționării grupurilor multinaționale. 

Această convergență este ADN-ul firmei. Nu construim o practică multidisciplinară pentru amplitudine în sine, ci pentru că dosarele complexe o cer. În același timp, având în vedere experiența mea extinsă în zona bancară, a finanțărilor și a piețelor de capital, este firesc să ne implicăm și în proiecte care rămân în aceste zone, fără componentă penală.

 

 

Toate cele patru profiluri pot beneficia, dar momentul în care întâlnim clientul schimbă natura serviciului.

Cei care obțin cel mai mult sunt, de regulă, cei care vin înainte de criză: companii care vor să își calibreze mecanismele de guvernanță, să testeze programul de compliance sau să închidă vulnerabilități identificate la un audit. La fel, fondurile de investiții care analizează active cu risc penal, de reglementare sau de integritate pot beneficia de o combinație eficientă între experiența noastră tranzacțională și experiența în investigații.

Companiile aflate deja în criză au un beneficiu cert, dar diferit. Acolo miza este stabilizarea rapidă a situației, protejarea privilegiului, păstrarea probelor și construirea apărării fără pierderea timpului critic din primele zile.

Managementul aflat sub presiune - la audieri, în timpul unei percheziții, în fața unei autorități de supraveghere sau în mijlocul unei investigații interne - are nevoie de asistență cu valoare imediată. Acesta este exact registrul în care firma este construită să lucreze: decizii clare, în contexte dificile, cu înțelegerea simultană a riscului juridic, comercial și reputațional.

 

 

Sunt câteva principii de la care nu vreau să ne abatem.

Primul ține de felul în care înțeleg avocatura de penal al afacerilor. Odată ce ai decis să reprezinți un client, nu mai ești acolo ca să îl judeci. Nu înseamnă că ignori faptele sau că justifici orice conduită, ci că rolul tău este altul: să înțelegi cât mai exact ce s-a întâmplat, să verifici probele, să explici contextul și să construiești cea mai corectă apărare. Am spus și cu alte ocazii că judecata avocatului poate face mult rău. Poate face rău clientului nevinovat, pentru că îl privează de apărarea deplină la care are dreptul, și poate face rău și clientului vinovat, pentru că slăbește apărarea acolo unde ea trebuie să rămână lucidă, proporțională și corectă.

Al doilea principiu privește investigațiile interne. Dacă acceptăm să conducem o investigație, concluziile trebuie să reflecte faptele pe care le-am stabilit, nu o variantă convenabilă pentru cineva din organizație. O investigație internă serioasă poate confirma o suspiciune, o poate infirma sau poate arăta o realitate mai nuanțată decât cea de la care s-a pornit. Dar credibilitatea ei se pierde dacă raportul devine un document negociat.

Al treilea este discreția. În domeniul nostru, discreția nu este o preferință de stil, ci parte din serviciul profesional. Sunt mandate în care o comunicare greșită, o formulare neatentă sau o expunere inutilă pot produce efecte mai mari decât problema juridică inițială.

Apoi, este important să avem disciplina de a nu accepta mandate pe care nu le putem trata la standardul pe care îl declarăm. O firmă specializată trebuie să își cunoască limitele. Nu toate mandatele sunt pentru noi și nu orice oportunitate comercială trebuie transformată în mandat.

În interiorul firmei, îmi doresc să păstrăm un anumit mod de a lucra cu oamenii. Avocații tineri și colaboratorii nu sunt doar o resursă de execuție. Ei sunt parte din soluție. Trebuie formați serios, implicați real și tratați cu respect. Exigența este necesară în profesia noastră, dar nu cred că ea exclude empatia. Dimpotrivă, cred că oamenii cresc mai bine atunci când înțeleg miza muncii lor și simt că participă la construcția soluției, nu doar la livrarea ei.

Iar deasupra tuturor rămâne cuvântul dat. Într-o profesie construită pe încredere, acesta este probabil cel mai simplu și cel mai greu principiu. Reputația se formează în ani și se poate pierde foarte repede. 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 

 

 

În primul rând, acestea nu sunt toate ariile în care am lucrat de-a lungul timpului. Dar sunt ariile care, în practica actuală, se întâlnesc cel mai des în dosarele de risc major.

Cele mai multe se leagă prin obiect. Într-o investigație serioasă, oricare dintre aceste discipline poate deveni decisivă. Un dosar de evaziune intra-grup este, în realitate, un dosar de transfer pricing care se ramifică în drept penal. Un dosar AML care implică instituții financiare este un dosar de proceduri bancare, KYC și raportare care se ramifică în penal. O investigație internă pentru posibilă dare de mită către funcționari publici este, înainte de a deveni dosar penal, o problemă de guvernanță, control intern și procurement compliance.

Pentru a înțelege complet astfel de mandate, avocatul trebuie să stăpânească două paliere: tehnica investigației și mecanismul comercial sau instituțional care a generat operațiunea investigată. În practica noastră, această dublă înțelegere este condiția minimă.

Pe de altă parte, există proiecte bancare, de piață de capital sau de achiziții publice care rămân în zona lor, fără nicio legătură cu penalul. Ne vom implica și în asemenea proiecte. Experiența mea în sute de finanțări, în înființarea unora dintre primele instituții financiare nebancare din România, în constituirea unei bănci, precum și în înființarea și asistarea pe termen lung a unuia dintre cele mai importante fonduri de investiții din România rămâne relevantă în sine, nu doar ca fundal pentru dreptul penal al afacerilor.

 

 

Contează decisiv. Am văzut frecvent situații în care apărarea este construită aproape exclusiv în paradigma procesual-penală, cu prea puțină atenție la logica economică a actului investigat. În dosarele complexe de penal al afacerilor, faptele investigate sunt adesea profund tehnice. Reglementările fiscale, de piață de capital, bancare sau de achiziții publice sunt numeroase, detaliate și nu pot fi reduse la o narațiune penală.

De multe ori, decizia comercială este luată de mai multe persoane, în mai multe etape, iar implementarea ei trece prin proceduri interne, aprobări, rapoarte, consultări și controale. Fără înțelegerea acestor mecanisme, apărarea riscă să fie incompletă.

Răspunsurile relevante nu se găsesc doar în Codul penal sau în Codul de procedură penală. Se găsesc în legislația piețelor de capital, în legislația fiscala, în reglementările bancare, în legislația achizițiilor publice și a fondurilor europene. Avocatul care nu poate reconstrui acest fundal economic ratează mijloace importante de apărare.

 

 

Diferența se vede în trei momente.

Primul este prima audiere sau prima interacțiune cu autoritatea. Un avocat care înțelege mecanismul comercial știe ce întrebări tehnice pot apărea, ce documente trebuie clarificate cu clientul înainte și ce explicații trebuie pregătite fără improvizație.

Al doilea este faza probatorie. Acolo contează să știi ce înscrisuri pot reconstrui tranzacția, ce expertiză este utilă, ce flux decizional trebuie explicat și ce ipoteze tehnice trebuie testate.

Al treilea este pledoaria pe fond. Miza nu este doar să reproduci un argument tehnic, ci să îl convertești într-un argument juridic clarl și convingător. 

 

 

Sunt toate trei deodată, dar ponderea fiecărei dimensiuni poate să difere în funcție de moment.

O investigație internă serioasă nu poate fi redusă nici la un exercițiu juridic, nici la unul de guvernanță și nici la un instrument reputațional. Toate aceste dimensiuni există de la început, doar că ponderea lor se schimbă pe parcurs.

Dimensiunea juridică este imediată: trebuie stabilit mandatul, protejat privilegiul, conservate probele, analizate obligațiile de raportare și riscurile de expunere penală sau administrativă. În același timp, dimensiunea de guvernanță este prezentă din prima zi: cine trebuie informat, cine poate decide, cine are conflict, către cine se raportează și cum se documentează fiecare etapă.

Reputația nu apare doar la final. Ea trebuie avută în vedere încă de la început, pentru că felul în care compania reacționează în primele zile poate conta enorm. O reacție întârziată, o comunicare internă greșită, o scurgere de informații sau o măsură luată fără suficiente date pot agrava situația chiar înainte ca faptele să fie pe deplin clarificate.

De aceea, cred că trecerea de la reacție defensivă la arhitectură preventivă este inevitabilă. Companiile care au programe reale de compliance, proceduri de escaladare, canale de whistleblowing funcționale, training periodic și scenarii testate de criză reacționează mai bine atunci când apare problema. Companiile nepregătite pierd timp, pierd uneori probe și, în primele zile, pot transforma o problemă gestionabilă într-o criză.

Avocatul de penal al afacerilor care vede compania doar în momentul crizei intră, de multe ori, prea târziu. Unele dintre cele mai importante instrumente de apărare se construiesc înainte: documentare corectă, proceduri funcționale, linii clare de raportare și o cultură internă în care riscul este escaladat la timp, nu ascuns până devine imposibil de controlat. 

Răspunsurile relevante nu se găsesc doar în Codul penal sau în Codul de procedură penală. Se găsesc în legislația piețelor de capital, în legislația fiscala, în reglementările bancare, în legislația achizițiilor publice și a fondurilor europene. Avocatul care nu poate reconstrui acest fundal economic ratează mijloace importante de apărare. 

 

 

Ana Stoenescu vine în această construcție cu experiență în white-collar, investigații interne și compliance, dar și cu certificarea de Certified Fraud Examiner. Cum se traduce această certificare în practica efectivă a firmei și de ce contează ea într-o piață în care investigațiile devin tot mai tehnice?
 

Ana este, în primul rând, o avocată foarte bună, cu minte foarte ageră. A lucrat împreună cu mine mai mult de 10 ani și a fost implicată în mandate diverse: investigații interne, white-collar, piețe de capital, data privacy, insolvențe, achiziții publice și fonduri europene. La fel ca mine, are o experiență variată, iar această experiență contează în investigații, pentru că investigațiile nu se desfășoară niciodată într-un vid tehnic.

Certificarea Certified Fraud Examiner adaugă o disciplină specifică investigațiilor de fraudă, mai apropiată de logica investigatorilor și auditorilor decât de formarea juridică tradițională. (Nota Redacției: Un Certified Fraud Examiner este un profesionist specializat în prevenirea, detectarea și investigarea fraudei, certificatul fiind considerat standardul global de excelență în acest domeniu.)
Vorbim despre tehnica interviului, analiza documentelor financiare, identificarea schemelor de fraudă, structurarea concluziilor într-un mod care poate fi testat.

Într-o piață în care investigațiile devin tot mai tehnice, această disciplină contribuie direct la credibilitatea investigației. Iar în mandatele cu element transnațional, credibilitatea metodei devine esențială: raportul poate fi analizat de conducerea grupului, de auditori, de avocați din alte jurisdicții sau chiar de autorități străine, în sisteme în care așteptările privind investigațiile interne sunt deja mult mai clare. De aceea, contează ca delimitarea mandatului, tratamentul probelor, tehnica interviurilor, documentarea analizei și formularea concluziilor să urmeze o metodă recunoscuta și defensibilă inclusiv în afara României.

 

 

Ne completăm foarte natural, pentru că venim din aceeași școală de lucru, dar punem accente diferite.

Eu aduc o experiență acumulată la intersecția dintre dreptul penal al afacerilor, reglementare financiară, piețe de capital, banking, finanțări, guvernanță și litigii de risc major. Ana aduce o rigoare puternică în zona de investigații, fraudă, compliance și structurare a faptelor. Într-un mandat complex, aceste perspective nu sunt alternative, ci complementare.

Cred că ne completăm și într-o zonă care este esențială în investigații, deși nu este întotdeauna discutată: lucrul cu oamenii aflați sub presiune. O investigație internă nu înseamnă doar documente, proceduri și concluzii juridice; înseamnă și interviuri, tensiuni interne, reacții defensive și persoane care se simt expuse. În astfel de momente, contează să poți păstra fermitatea metodei, dar și măsura umană a discuției. Faptul că privim aceste interacțiuni din unghiuri ușor diferite - juridic, investigațional, strategic și uman - ne ajută să lucrăm mai bine împreună și să nu pierdem nuanțe care, într-o investigație, pot deveni importante.

 

 

Confuzia este reală și vine, în parte, din faptul că investigația internă a fost importată în piața românească uneori ca un fel de audit juridic extins. Diferența centrală este însă importantă: auditul juridic se uită retrospectiv la un set de documente; investigația internă reconstituie un comportament.

Auditul lucrează în principal cu documente. Investigația lucrează cu documente, dar și cu oameni, procese, decizii, explicații, contradicții și probe digitale. 

Prezența unui investigator certificat nu schimbă investigația printr-o etichetă, ci prin metodă. Aș evita formula „arma secretă”. Aș spune mai degrabă că îmbinarea dintre avocatul de penal al afacerilor, cunosterea industriei și tehnica de investigație este unul dintre standardele pe care clientul ar trebui să le ceară într-o investigație internă serioasă.

 

 

Cu siguranță este de preferat cea de-a doua poziție. Un consilier chemat doar la momentul crizei a pierdut deja terenul pe care se putea interveni cel mai eficient.

Ne propunem să fim, cu prioritate, consilierul care ajută companiile să nu ajungă acolo: prin programe de compliance, investigații interne preventive, evaluări de risc, simulări de percheziție, testarea procedurilor de control intern și pregătirea managementului pentru momente de presiune.

Asta nu înseamnă că nu lucrăm în criză. Dimpotrivă, criza este una dintre zonele pentru care suntem construiți. Dar ideal este ca prima discuție cu clientul să nu aibă loc în momentul în care autoritatea este deja la sediu sau citația a ajuns pe masă.

 

 

Aș evita formula „imbatabili”. Lucrăm într-un domeniu în care nimeni nu este imbatabil; fiecare mandat poate aduce o lecție și fiecare situație trebuie tratată cu prudență.

Dacă ar trebui totuși să indic un element care ne distinge, acesta ar fi combinația dintre trei lucruri: experiență în apărarea penală a companiilor și a managementului, înțelegere tehnică a zonelor comerciale și de reglementare din care provin majoritatea riscurilor și metodă de investigație internă adaptată standardelor internaționale.

Pentru mine, diferențiatorul este capacitatea de a înțelege complet dosarul: faptele, mecanismul economic, decizia internă, riscul juridic și consecința instituțională.

 

 

 

Cred că vom asista la o normalizare. Investigația internă va înceta treptat să fie percepută ca un eveniment excepțional, declanșat doar de criză, și va deveni un instrument uzual de guvernanță, mai ales pentru companiile cu expunere internațională, societățile listate, instituțiile financiare și companiile care operează în jurisdicții cu regim sever de răspundere corporativă.

Direcția de reglementare împinge în acest sens. La fel așteptările board-urilor, auditorilor, băncilor finanțatoare, fondurilor de investiții și partenerilor internaționali. România va merge probabil mai lent decât piețele mature, dar direcția este inevitabilă.

Pentru firmele care vor să lucreze în acest segment, exigențele vor crește. Nu va mai fi suficient să spui că faci investigații interne. Va conta metoda, independența, documentarea, protecția privilegiului, capacitatea de a lucra cu date, interviuri, probe digitale și echipe internaționale.

 

 

Cele mai sofisticate mandate vor veni, probabil, din sectoarele în care reglementarea este densă, interacțiunea cu autoritățile este frecventă, iar deciziile comerciale au o componentă instituțională importantă. Mă gândesc în primul rând la financiar-bancar și piețe de capital, unde raportarea continuă, cerințele prudențiale, AML, guvernanța și relația cu autoritățile creează un teren natural pentru investigații complexe.

Farma va rămâne, de asemenea, o zonă importantă, prin expunerea la reguli de etică a promovării, interacțiunea cu profesioniști din sănătate și riscul anticorupție. Energia și infrastructura vor genera mandate prin dimensiunea investițiilor, achiziții publice, autorizări și interacțiuni administrative complexe. 

Dincolo de sectoare, cred că va conta tot mai mult profilul companiei. Companiile românești care atrag fonduri de investiții, se extind internațional sau lucrează cu finanțatori și parteneri din piețe mature vor intra treptat într-un regim de așteptări mai exigent. Pentru ele, investigațiile interne, compliance-ul și analiza riscului penal nu vor mai fi doar reacții la criză, ci instrumente necesare de guvernanță și protecție instituțională.