Popa (BNR): România are un deficit de forţă de muncă persistent şi mai sever decât media UE

El a menţionat că "acest deficit loveşte atât la bază, cât şi la vârf", iar cel mai acut se manifestă la ocupaţii cu competenţe elementare, dar şi în domenii precum IT&C, ştiinţe, inginerie şi sănătate.

"Paradoxal, piaţa muncii este, în acelaşi timp, relativ tensionată (cu deficit de forţă de muncă), dar şi dispune de rezerve importante. Asta pentru că avem una dintre cele mai mici rate de participare a forţei de muncă din UE (deci oameni care ar putea, dar, cel puţin formal, nu muncesc, mai ales în rândul tinerilor, al femeilor şi al minorităţii rome) şi una dintre cele mai mari rate ale tinerilor care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nici nu participă la activităţi de formare profesională. Demografia nu ne este favorabilă: ponderea persoanelor vârstnice a urcat la 20% în 2024 (faţă de 16% în 2013), vârsta mediană este aproape 44 de ani (era 40,5 ani în 2013), iar populaţia totală e proiectată să scadă cu aproape 10% până în 2035. Surprinzător, nu întinerim. Iar îmbătrânirea populaţiei influenţează în mod direct oferta de forţă de muncă disponibilă pe termen mediu şi lung", susţine Popa.

Revenind la migraţie, după mai bine de două decenii de migraţie net negativă, România a trecut pe plus în 2022-2023, a precizat oficialul BNR.

"Asta nu înseamnă că toţi românii s-au întors acasă sau că au încetat să mai plece, dar fenomenul s-a temperat, au început să mai şi revină acasă. În medie, au emigrat (plecat) peste 200.000 de persoane anual în ultimii 10 ani. Dar, în 2023, România a avut circa 324.000 imigranţi (persoane sosite). Două mecanisme au contribuit: majorarea şi menţinerea din 2022 a contingentului anual de lucrători non-UE la 100.000 şi revenirea unei părţi a diasporei după pandemie", a adăugat Cristian Popa.

Aşadar, numărul imigranţilor a crescut în special datorită lucrătorilor proveniţi din Nepal, Sri Lanka, Vietnam şi alte state non-UE (în general, muncitori necalificaţi care aparţin ţărilor în curs de dezvoltare sau cei plecaţi din Ucraina) şi mai puţin din UE, în timp ce emigrarea îi priveşte adesea pe lucrătorii calificaţi, susţine Popa.

"Migraţia net pozitivă este o corecţie de piaţă utilă (apare când cererea de muncă e ridicată, iar salariile şi condiţiile de trai sunt atractive), dar se putea şi mai bine. Ideal era să putem reţine muncitorii calificaţi, susţinând productivitatea, însă chiar şi aşa cum este, migraţia net pozitivă este de preferat migraţiei net negative. Analiza prezintă mai multe soluţii/politici de rezolvare pe termen mediu şi lung", îşi încheie Cristian Popa postarea pe LinkedIn.

Potrivit celui mai recent raport al BNR, cu toate că există unele semnale de ameliorare, deficitul de forţă de muncă rămâne o problemă presantă, pregnant structurală, care poate fi rezolvată doar pe termen mediu şi lung prin politici active în plan social, de la îmbunătăţirea calităţii sistemului de învăţământ şi a capacităţii acestuia de a livra candidaţi cu o pregătire corespunzătoare cerinţelor angajatorilor la îmbunătăţirea calităţii vieţii, astfel încât decizia de a avea copii şi de a rămâne în ţară să devină naturală.

"Provocările actuale ale pieţei muncii, conturate în contextul celei de a patra revoluţii industriale - aflată în plină desfăşurare -, gravitează în jurul integrării noilor tehnologii bazate pe inteligenţa artificială, manipulării bazelor mari de date, robotizării şi automatizării procesului de producţie. Resursa umană este din ce în ce mai căutată pentru înzestrări necesare unor activităţi care solicită mai mult decât competenţele elementare. În acest context, devine esenţială rezolvarea problemelor structurale analizate, în special în ceea ce priveşte calitatea actului educaţional şi migrarea forţei de muncă înalt calificate, pentru a forma şi conserva o bază de candidaţi rezilientă (capabilă să facă faţă provocărilor actuale), cu implicaţii asupra majorităţii indicatorilor macroeconomici, de la potenţial de creştere şi competitivitate la stabilitatea preţurilor", arată analiza BNR.

Potrivit cercetării, îmbătrânirea populaţiei şi variaţiile în structura populaţiei pe grupe de vârstă influenţează în mod direct oferta de forţă de muncă disponibilă pe termen mediu şi lung. În România, populaţia cu vârsta de cel puţin 65 de ani a înregistrat o creştere constantă începând cu anul 2013, extinzându-se cu aproape 17% până în 2024.

Astfel, ponderea persoanelor vârstnice a ajuns la 20% din totalul locuitorilor în 2024 (faţă de 16,3% în 2013), în timp ce vârsta mediană a urcat la aproape 44 de ani comparativ cu 40,5 ani în 2013.

Deşi populaţia totală şi-a stopat declinul în ultimii ani, proiecţiile demografice realizate de Eurostat anticipează o reducere de aproape 10% până în 2035, se menţionează în raport.

"Unele evoluţii pozitive se observă totuşi la populaţia tânără: ponderea persoanelor cu vârsta de până la 15 ani s-a îmbunătăţit începând cu anul 2017, menţinându-se peste media UE şi în perioada recentă. Deşi rata negativă a sporului natural s-a restrâns în ultimii doi ani, aceasta rămâne încă sub nivelul înregistrat în anul anterior izbucnirii pandemiei COVID-19, şi anume -4,4% în 2023 faţă de -3,1% în 2019 (la aceleaşi momente, media europeană se plasa la -2,6%, respectiv -1,1%). Deşi, per ansamblu, raportul de gen evidenţiază o uşoară predominanţă a femeilor în populaţie (în 2024, numărul acestora a fost cu aproape 6% mai mare decât cel al bărbaţilor), analiza pe grupe de vârstă arată că, până la 55 de ani, bărbaţii sunt majoritari", se mai precizează în raport.

Cu toate că parcursul demografic actual, vizibil atât în plan naţional, cât şi la nivelul altor ţări europene, pare să afecteze sustenabilitatea ofertei de forţă de muncă, există premise pentru atenuarea tendinţelor. În acest sens, la sfârşitul anului 2023, Comisia Europeană a elaborat un set de instrumente recomandate ţărilor din Europa în demersul fundamentării politicilor interne, ca răspuns la transformările demografice majore pe care le traversează, arată analiza BNR.

"Instrumentele sunt structurate în jurul a patru piloni principali: echilibrul viaţă personală-muncă (cu accent pe asigurarea accesului la servicii de îngrijire a copiilor în vederea reducerii inegalităţilor de gen), valorificarea potenţialului tinerilor (în principal prin reducerea disparităţilor teritoriale), promovarea bunăstării generaţiilor mai în vârstă (încurajarea îmbătrânirii active - prin programe de lucru flexibile - şi în condiţii bune de sănătate), respectiv gestionarea migraţiei (atragerea lucrătorilor non-UE şi crearea unor condiţii facile de viaţă pentru aceştia)", se menţionează în raportul BNR.