Chisăliţă: România a traversat o succesiune de crize energetice în ultimii 35 de ani

România nu s-a confruntat cu o singură criză energetică, ci cu o succesiune de crize suprapuse, generate de subinvestiţii, reglementări instabile, intervenţii politice şi liberalizări insuficient pregătite, iar problemele actuale ale sectorului îşi au originea în vulnerabilităţi acumulate după 1990, susţine preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă.

"România nu a avut o singură criză energetică, ci a fost din criză în criză, o succesiune de crize suprapuse: criza moştenirii comuniste, criza investiţiilor amânate, criza privatizărilor incomplete, criza reglementării politizate, criza liberalizării prost pregătite şi criza preţurilor din 2021-2022. Liberalizarea nu este o cauză, doar o modalitate de a scoate la suprafaţă toate slăbiciunile acumulate ale sistemului energetic romanesc", menţionează preşedintele AEI, într-o analiză privind evoluţia sectorului energetic românesc în perioada 1990-2026.

Referindu-se la perioada 1990-2000, preşedintele AEI arată că scăderea consumului de energie după prăbuşirea industriei a ascuns problemele structurale ale sistemului.

"După 1989, România a moştenit un sistem energetic mare, rigid şi construit pentru economia industrială comunistă: combinate, industrie grea, consum masiv, eficienţă scăzută. Odată cu prăbuşirea industriei, consumul de energie a scăzut puternic. Asta a creat o impresie falsă de siguranţă: România părea să aibă suficientă energie, dar în realitate avea capacităţi vechi, ineficiente şi subfinanţate. Cauze principale: termocentrale vechi, pierderi mari în reţele, companii de stat politizate, lipsă de investiţii, preţuri administrate şi subvenţii ascunse. Aceasta a fost o criză lentă, nu una spectaculoasă: nu s-a văzut imediat în facturi, ci în degradarea infrastructurii", a explicat acesta.

În ceea ce priveşte perioada restructurărilor şi privatizărilor, Chisăliţă apreciază că procesul nu a fost însoţit de măsuri suficiente pentru dezvoltarea sectorului.

"În anii 2000, România a început restructurarea sectorului energetic: privatizarea Petrom, privatizarea unor distribuţii de electricitate şi gaze, separarea activităţilor de producţie, transport, distribuţie şi furnizare. În 2006, se observa deja că România privatizase Petrom, aproximativ jumătate din distribuţia electrică şi principalele distribuţii de gaze, dar problema independenţei energetice rămânea nerezolvată. Problema a fost că privatizarea distribuţiei nu a fost însoţită de o strategie coerentă pentru producţie nouă, stocare, capacităţi flexibile şi modernizarea reţelelor", susţine preşedintele AEI.

Analiza evidenţiază, de asemenea, efectele schimbărilor legislative asupra investiţiilor în energie regenerabilă.

"După aderarea la UE, România a stimulat energia regenerabilă prin certificate verzi. Au apărut investiţii importante în eolian şi solar. Dar când costurile au început să se vadă în facturi, statul a modificat regulile. Investitorii au înţeles că România poate schimba regulile în timpul jocului. A fost o criză de credibilitate: statul a chemat capital privat, apoi l-a speriat", afirmă Dumitru Chisăliţă.

Potrivit acestuia, liberalizarea pieţei de energie a avut loc într-un moment nefavorabil, marcat de creşteri puternice ale preţurilor la nivel european.

"Aceasta este criza pe care populaţia o asociază cel mai mult cu 'liberalizarea energiei'. România a liberalizat piaţa exact înaintea unui şoc european major: revenirea economică post-Covid, creşterea preţului gazelor, tensiunile geopolitice şi apoi invazia Rusiei în Ucraina. Consiliul UE arată că războiul Rusiei împotriva Ucrainei şi folosirea energiei ca armă politică au avut un impact devastator asupra pieţelor energetice europene, cu un vârf al crizei în august 2022", susţine preşedintele AEI.

El aminteşte că România a înregistrat una dintre cele mai puternice creşteri ale preţurilor la energie pentru gospodării din Uniunea Europeană.

"În România, efectul a fost sever. Eurostat a raportat că în a doua jumătate a anului 2022, preţurile la electricitate pentru gospodării au crescut cu 112% faţă de aceeaşi perioadă din 2021, cea mai mare creştere din UE. Cauze: liberalizare fără protecţie suficientă, scumpirea gazului european, dependenţa preţului electricităţii de gaz, piaţă spot volatilă, lipsa contractelor bilaterale stabile, producţie internă insuficient flexibilă, comunicare publică dezastruoasă", consideră Chisăliţă.

Referitor la măsurile de plafonare şi compensare, acesta susţine că ele au limitat impactul creşterilor de preţ asupra consumatorilor, dar au generat alte probleme.

"Pentru a opri explozia facturilor, România a introdus plafonarea şi compensarea preţurilor prin OUG 118/2021. Măsura a protejat consumatorii, dar a creat alte probleme: costuri bugetare mari, întârzieri la plata furnizorilor, distorsiuni de piaţă şi confuzie legislativă. Reuters nota că schema de plafonare şi compensare a costat aproximativ 23 miliarde lei până în februarie 2024", precizează preşedintele AEI.

În opinia sa, sectorul energetic se confruntă în prezent cu provocări similare celor din trecut, în pofida avantajelor oferite de mixul energetic naţional.

"După plafonare, România revine la întrebarea fundamentală: avem suficientă energie ieftină, stabilă şi produsă intern? Răspunsul este parţial. Avem nuclear, hidro, gaze, regenerabile şi potenţial offshore în Marea Neagră, dar avem şi reţele vechi, investiţii întârziate, capacităţi pe cărbune în declin şi consumatori vulnerabili", susţine Dumitru Chisăliţă.

În concluzie, acesta consideră că problemele sectorului energetic sunt rezultatul unor vulnerabilităţi acumulate în timp şi nu pot fi explicate exclusiv prin liberalizarea pieţei.

"România nu a eşuat pentru că a liberalizat energia. A eşuat pentru că a liberalizat-o târziu, prost pregătit şi peste un sistem fragil. (...) Formula crizei româneşti este aceasta: piaţă liberă nefuncţională plus infrastructură veche plus investiţii întârziate plus reguli instabile plus intervenţii populiste plus influenţe politice plus grupuri de interes interne şi externe egal facturi mari şi neîncredere publică", a adăugat preşedintele AEI.