Renate Weber: Inegalitatea şanselor în România - o realitate

 

"Acum vreo 25 de ani, chestiunea aceasta a cotelor în politică era din nou pe agenda clasei politice din România. 25 de ani mai târziu, discutăm tot de ea. Şi atunci ai zice că cel mai important demers este cel a onestităţii. Avem o problemă? Care sunt întrebările pe care trebuie să le punem? Egalitatea in drepturi fără egalitatea de şanse practic nu există. (...) Este o realitate inegalitatea şanselor în România? Evident, da", a afirmat Avocatul Poporului.

 

Potrivit acesteia, până nu vor fi identificate soluţiile pentru a fi depăşite aceste inegalităţi, greu se va putea discuta de drepturi egale.

 

"Ştim cu toţii că există pe piaţa muncii activităţi care sunt considerate activităţi feminine cu precădere, tocmai că veniturile pe care le încasează femeile care lucrează acolo sunt sensibil mai mici decât veniturile pe care le obţin bărbaţii în alte locuri de muncă - e suficient să amintesc învăţământul, sistemul sanitar, nu medicii, mai ales în ceea ce priveşte cadrele care sunt auxiliare. Cred că exemplul care este poate cel mai şocant sigur că este cel al politicii, pentru că este de maximă vizibilitate. (...) Şi totuşi, batem pasul pe loc. Am participat acum 25 de ani la discuţiile în legătură cu promovarea femeilor în politică şi totuşi, şi acum, ca şi atunci, femeilor li se cere în permanenţă să demonstreze ceva. (...) M-aş bucura sincer ca, la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare, să primesc de la PR legile de care mi-aţi vorbit, să ne uităm pe ele şi să spunem: nu-i nicio problemă de constituţionalitate, ele trebuie să fie promulgate şi să le vedem că vor produce, într-adevăr, efectele pe care le dorim. Sunt încrezătoare că veţi reuşi", a transmis Avocatul Poporului.

 

Renate Weber a menţionat că fiecare dintre noi are datoria faţă de tinerele şi tinerii pe care îi întâlnim azi pe băncile şcolilor, facultăţilor de a le explica faptul că nu trebuie să fie nici "Wonder Woman", nici "Superman", ci doar oameni obişnuiţi, cărora să le placă ceea ce vor să facă, să înţeleagă că vor fi şi sacrificii, dar că la sfârşit, când o să tragă o linie, se vor simţi împliniţi, dacă vor cu adevărat să participe cu succes la viaţa socială, la cea politică.