PwC România Tax Talks: Reorganizarea activității se află pe radarul companiilor în contextul noilor modificări fiscale

●        Operațiunile de reorganizare cum ar fi fuziuni, divizări beneficiază de neutralitate fiscală în anumite condiții atât la nivelul societăților, cât și la nivelul acționarilor/asociaților societăților implicate. Neutralitate este de fapt o amânare de la plata impozitelor până când câștigul este efectiv realizat.  Practic, legislația fiscală ne acordă acest tratament favorabil, avantajos, desigur, în anumite condiții, primul fiind criteriul de substanță economică, iar al doilea de păstrare a valorilor fiscale, ale activelor și pasivelor transferate prin cadrul reorganizării, ca și cum operațiunea nu ar fi avut loc.

●        O societate nu ar trebui să intre într-o operațiune de reorganizare doar pentru un beneficiu fiscal. Spre exemplu, nu implementăm fuziuni pentru care nu există alte rațiuni decât beneficiul unor pierderi fiscale.

●        Avem și situația în care operațiunea poate să genereze consecințe fiscale. Un simplu transfer de active care nu se califică, spre exemplu, ca un transfer de afacere, cel puțin din perspectiva impozitului pe profit, va genera un impozit suplimentar și, de cele mai multe ori va implica și o ieșire de cash, pentru că de cele mai multe ori tranzacțiile de asemenea manieră se fac între părți afiliate și atunci trebuie să existe un preț și un schimb de de numerar. Prin urmare, înainte de a intra într-o astfel de operațiune, trebuie să fim atenți și la tratamentul fiscal și la condițiile pe care legislația fiscală le cere pentru a obține un tratament favorabil.

●        O procedură de reorganizare este eficientă numai în măsura în care, la data efectivă, societatea care preia această activitate reușește să o desfășoare cu succes din prima zi. Dacă ne uităm strict la formalitățile juridice, la termenele din Legea societăților pe care le avem de îndeplinit, pentru a ajunge la această dată efectivă, ajungem la un calendar de două - trei luni de implementare, ceea ce este destul de puțin dacă ne gândim la ceea ce presupune cu adevărat transferul unui patrimoniu care implică autorizații, bunuri imobile, contracte comerciale, contracte de finanțare și așa mai departe.

●        Cheia reorganizărilor îndeplinite cu succes este etapa preliminară a acestor formalități juridice de analiză, în care ne uităm care sunt elementele de patrimoniu transferate, cum pot fi ele transferate și care e de fapt calendarul real de implementare.

●        Legislația societăților cu privire la fuziuni, divizări a suferit modificări în ultimul timp, în sensul eficientizării procesului. Acum Registrul Comerțului este cel competent să aprobe procesele de fuziune și de reorganizare. Dar avem un element de noutate care vine din legislația privind investițiile străine directe și trebuie să vedem în ce măsură un proces de reorganizare, fie el intragrup, trebuie să treacă printr-o aprobare a Consiliului Concurenței pentru a fi implementat. Din păcate, dacă ne uităm acum la legislația așa cum ea a fost transpusă în România, răspunsul este neclar. Mesajul informal transmis în cadrul discuțiilor cu autoritățile a fost că va fi nevoie de un acord al Consiliului Concurenței pentru reorganizările intragrup.

●        Pregătirea și concentrarea pe substanță sunt la fel de importante, iar experiența anterioară poate face diferența dintre un proces reușit și unul care este parcurs cu dificultăți.