Producţia de electricitate din eolian şi solar a depăşit în premieră combustibilii fosili în 14 state din UE (raport)

În acelaşi timp, bateriile au devenit un competitor real pentru producţia pe gaz în orele de vârf. "Orele cu cerere ridicată de gaz au generat creşteri de preţ pentru electricitate. Orele cu producţie abundentă din eolian şi solar au determinat scăderi semnificative ale preţurilor. În prezent bateriile creează oportunitate economică. Ele stochează energia ieftină produsă în timpul zilei şi livrează energie în orele de vârf, când anterior hidrocentralele sau centralele pe gaz stabileau preţul marginal", a comentat, pe margine raportului, Alexandru Ciocan, specialist în cadrul Energy Policy Group (EPG).

Pe de altă parte, în 2025, costul mediu al electricităţii din gaz a variat între 101 şi 112 de euro/MWh, la nivelul UE.

"Orele cu vânt şi soare abundente coincid din ce în ce mai des cu preţuri reduse. În 2025, 19 state membre au înregistrat cel puţin o oră în care energia eoliană şi solară au depăşit 70% din producţia orară de electricitate. În 2020, doar două state au atins acest prag. În Danemarca, Estonia, Germania, Grecia, Lituania, Luxemburg, Ţările de Jos, Portugalia şi Spania, energia eoliană şi solară au furnizat împreună peste 50% din producţia de electricitate în cel puţin o treime din orele anului. În majoritatea cazurilor sistemul energetic european fiind interconectat, atenuează volatilitatea preţurilor şi presiunea asupra reţelelor. Transferul transfrontalier direcţionează energia acolo unde cererea este maximă. O conectivitate mai bună şi noi linii de transport, inclusiv în Europa de Est (regiune insuficient integrată) şi regiunea nordică, pot reduce suplimentar amplitudinea şocurilor de preţ", explică Ciocan.

La capitolul stocării energiei regenerabile în baterii, pentru utilizare ulterioară în perioadele de cerere ridicată, anul trecut, capacitatea bateriilor de mare putere din UE a depăşit 10 GW, faţă de cei 4 GW înregistraţi în 2023, cu aproape jumătate din capacitatea instalată concentrată în Italia şi Germania.

În cazul României, datele raportului Ember arată un progres evident, dar insuficient raportat la potenţial. Astfel, energia solară este în creştere constantă, atât ca producţie, cât şi ca pondere în mixul energetic, însă principalele constrângeri rămân capacitatea limitată a reţelelor, ritmul lent al autorizărilor şi lipsa soluţiilor de stocare la scară largă.

"România este competitivă datorită iradierii solare ridicate şi disponibilităţii suprafeţelor. Interesul investitorilor rămâne ridicat. O provocare majoră persistă în modul în care statul gestionează schemele de ajutor de stat. Incertitudinea şi modificările frecvente pot limita interesul investiţiilor private. Următorul pas este integrarea. Extinderea energiei solare trebuie corelată cu investiţii accelerate în reţele, baterii şi flexibilitatea cererii. Fără aceste elemente, energia ieftină produsă la prânz nu se va reflecta în preţuri mai mici seara, mai ales că la nivel naţional sectorul prosumatorilor s-a dezvoltat accelerat, peste 1 GW instalat doar în 2025. Direcţia este corectă. Miza este viteza de implementare. Energia solară poate deveni un pilon al securităţii energetice şi al stabilităţii preţurilor, dacă politicile publice mută accentul de pe instalare pe integrarea eficientă în sistem. În acest moment, energia solară reprezintă mai degrabă o provocare pentru reţelele de distribuţie şi pentru furnizori", se menţionează în articolul InfoClima.

Pe de altă parte, în viziunea specialistului EPG, România se confruntă cu un interes crescut pentru dezvoltarea de centrale pe gaz, bazat pe resursele interne disponibile, moment în care "apare o inconsistenţă de politică".

"România continuă să promoveze investiţii în acest sector, dar reclamă în acelaşi timp faptul că, în statele din vest, cu o pondere mai mare a regenerabilelor, preţurile la energie sunt semnificativ mai mici. Rămâne deschisă întrebarea sustenabilităţii economice. Centralele pe gaz vor opera tot mai puţine ore, în special în perioadele de vârf. Costurile cu combustibilul, certificatele de emisii şi volatilitatea pieţei, inclusiv o potenţială integrare a hidrogenului pe termen lung, ridică semne de întrebare asupra viabilităţii acestor investiţii pe termen mediu şi lung", subliniază Alexandru Ciocan.

În ceea ce priveşte cărbunele, România şi-a asumat obiectivul unei ieşiri complete din producţia de energie pe bază de cărbune până în orizontul anului 2032.

"Întârzierile în dezvoltarea centralelor pe gaz de la Complexul Energetic Oltenia, alături de ritmul lent al investiţiilor în surse regenerabile şi de o infrastructură de interconectare insuficient dezvoltată, au determinat solicitarea prelungirii funcţionării unor grupuri programate pentru închidere în 2025. Autorităţile au justificat această decizie prin considerente de securitate energetică şi adecvanţă a sistemului. Măsura menţine temporar producţia pe cărbune în mixul energetic, dar prelungeşte expunerea la costuri ridicate, la preţul certificatelor de emisii şi la riscuri de neconformare cu obiectivele climatice asumate. Pe termen mediu, centralele pe cărbune rămân nesustenabile din punct de vedere economic. Funcţionarea lor va deveni tot mai dificilă într-o piaţă dominată de energie regenerabilă, flexibilitate şi soluţii de stocare (...)", consideră specialistul.

Raportul citat evidenţiază faptul că, în privinţa capacităţii instalate în baterii energie eoliană şi solară, România se plasează pe locul al treilea în Uniunea Europeană.