Ordonanța nr. 6|2019 versus noua amnistie fiscală propusă de Ministerul Finanțelor Publice

Oarecum surprinzător, în pletora de măsuri fiscale și de siguranță publică anunțate în ultima perioadă, Ministerul Finanțelor Publice a comunicat pe 8 mai 2020 faptul că Guvernul României a aprobat amnistia fiscală pentru dobânzi, penalități și alte accesorii datorate de firmele care vor achita principalul restanțelor până la data de 15 decembrie 2020, măsură al cărei scop declarat îl reprezintă, în egală măsură, sprijinirea mediului de afaceri afectat de criza pandemiei de COVID-19 și creșterea gradului de colectare a debitelor restante acumulate de contribuabili la bugetul general consolidat.

Având în vedere faptul că, până la acest moment, Ordonanța nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale nu și-a epuizat pe deplin efectele, cele două acte normative reglementează facilități fiscale similare și au arii de aplicare care se suprapun parțial.

Procedura de anulare a obligațiilor de plată accesorii, emisă în aplicarea Ordonanței nr. 6/2019

Deși, potrivit Ordonanței nr. 6/2019, cererea privind anularea accesoriilor trebuia depusă cel mai târziu până la data de 16 decembrie 2019 inclusiv, în cazul obligațiilor având scadența până la data de 31 decembrie 2018 și cuprinse în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale aflate în derulare la data de 8 august 2019, cererea poate fi formulată în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere.
Această ipoteză legală creează premisa suprapunerii cu noul normativ pentru acei contribuabili față de care au fost inițiate inspecții fiscale anterior datei de 8 august, dar care nu au fost finalizate încă sau care au fost finalizate cu mai puțin de 90 de zile anterior intrării în vigoare a noii ordonanțe.

Procedura noii ordonanțe privind acordarea de facilități fiscale

Conform comunicatului Ministerului Finanțelor Publice, cele patru tipuri de facilități fiscale vizate prin noua reglementare urmează să acopere o plajă mai largă de subiecți și situații și nu au în vedere niciun fel de limitări (de exemplu, valorice) de natura celor reglementate de Ordonanța nr. 6/2019.

De principiu, pentru a beneficia de măsura anulării accesoriilor, contribuabilii trebuie să plătească obligațiile bugetare principale restante la 31 martie 2020, să achite obligațiile curente (atât obligații principale, cât și accesorii cu termene de plată cuprinse între data de 1 aprilie 2020 și data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv), să depună toate declarațiile fiscale, precum și să formuleze cererea de anulare a accesoriilor până la data de 15 decembrie 2020.

În mod evident, noua ordonanță are astfel în vedere și obligațiile fiscale care au scadența la data de 31 decembrie 2018, respectiv cele vizate de  Ordonanța nr. 6/2019. La un simplu calcul, se poate observa că un contribuabil s-ar putea bucura de anularea tuturor obligațiilor accesorii calculate pe o perioadă îndelungată, ce se poate întinde chiar și până la opt ani.

Mai este de interes vechea procedură de anulare a obligațiilor de plată accesorii?

În condițiile în care noile facilități fiscale sunt mult mai generoase prin prisma sferei de cuprindere, în mod evident procedura propusă de executivul român va reprezenta prima opțiune pentru contribuabili. Inclusiv pentru cei care au aplicat pentru măsurile prevăzute de Ordonanța nr. 6/2019, dar nu au finalizat încă procedurile prevăzute de aceasta.

Totodată, procedura reglementată de noua ordonanță poate reprezenta colacul de salvare sau șansa unei reevaluări inclusiv pentru contribuabilii care, din diverse motive (fie nu au aplicat, fie le-a fost respinsă cererea) nu au beneficiat de amnistia fiscală reglementată de Ordonanța nr. 6/2019.

Factorii care vor înclina balanța în decizia oricărui contribuabil care va dori să beneficieze de oricare dintre facilitățile fiscale aflate la dispoziția sa vor fi – independent de capacitatea de plată pe un termen relativ scurt – oportunitatea de a stinge accesorii aferente unor obligații bugetare principale datorate pe o perioadă mai mare de timp,  precum și termenele de plată extinse potrivit noii proceduri de amnistie.