Gruia Stoica: Eficiența feroviară este ignorată, în timp ce criza energetică se adâncește

În plină criză energetică globală, când securitatea aprovizionării și eficiența consumului de resurse ar trebui să fie priorități strategice, România continuă să ignore una dintre cele mai evidente soluții pe care le are la îndemână: transportul feroviar. Deși recunoscut la nivel european drept cel mai eficient mod de transport terestru din punct de vedere energetic, trenul rămâne subutilizat și subfinanțat, în timp ce politicile publice continuă să favorizeze transportul rutier, mai poluant și mai costisitor pentru societate. 

Această discrepanță între discurs și realitate nu mai reprezintă doar o problemă de strategie, ci aduce efecte directe asupra economiei, mediului și infrastructurii naționale.

„Este o contradicție majoră a autorităților să invoce raționalizarea consumului de energie și, în același timp, să favorizeze transportul cu cel mai mare consum de motorină. Reducerea reală a presiunii energetice nu se face prin declarații, ci prin decizii: mutarea mărfurilor grele pe calea ferată și eliminarea stimulentelor care împing fluxurile logistice, inutil, pe drumuri”, declară Gruia Stoica, președinte și fondator GRAMPET Group.

Paradoxul energetic: Consum mai mare, sprijin mai mult

Transportul feroviar de marfă este, prin definiție, un model de eficiență: un singur tren poate înlocui între 30 și 50 de camioane. În termeni de consum per tonă-kilometru, trenul utilizează de până la zece ori mai puțină motorină decât transportul rutier pentru aceeași cantitate de marfă transportată. Deși România ar trebui să urmărească reducerea presiunii pe consumul de combustibili fosili, realitatea din teren indică o direcție opusă, în care avantajul energetic structural al căilor ferate continuă să fie ignorat în mod sistematic.

Transportul rutier rămâne avantajat în România deoarece statul ajunge să încaseze mai mult din punct de vedere fiscal. Acest consum ridicat de combustibil aduce autorităților încasări mai mari din accize și TVA, transformând risipa de resurse într-un argument bugetar greu de ignorat, dar păgubos pe termen lung. În acest context, transportul feroviar ar putea prelua volume mari de marfă cu un consum mult mai mic de combustibil, însă susținerea acestuia nu este o prioritate pentru Guvernul României. Acest fapt este demonstrat de declinul constant al volumelor transportate pe șine, de la aproape 220 milioane de tone după Revoluție la doar 43 milioane de tone în 2024, în timp ce transportul rutier a crescut la peste 320 de milioane de tone pe an.

„Trăim într-o eră a consumului accelerat, în care volumele transportate - de la materii prime la alimente și piese industriale - sunt într-o creștere continuă. În acest context, Guvernul României nu poate continua să favorizeze un tip de transport doar pentru că încasează sume mai mari de pe urma acestuia, o situație care oricum este rezultatul unui sistem de taxare dezechilibrat. Într-o Europă care recunoaște calea ferată drept cea mai verde formă de transport terestru, nu ne putem tăia singuri șansele de aliniere la standardele europene din pur oportunism fiscal”, subliniază Gruia Stoica.

Eficiență economică și beneficii sociale directe

Autoritățile nu pot promova sustenabilitatea în timp ce mențin în avantaj transportul rutier, responsabil pentru 70% din emisiile de gaze cu efect de seră, în detrimentul feroviarului, care generează doar 0,4% din aceste emisii în Uniunea Europeană. Dacă se dorește cu adevărat scăderea presiunii pe piața carburanților, este imperativ să se transfere pe calea ferată mărfurile grele, evitând împingerea inutilă a fluxurilor logistice pe o infrastructură rutieră deja sufocată. 

Dezvoltarea intermodalității aduce avantaje incontestabile prin reducerea drastică a consumului total de energie și diminuarea dependenței strategice de motorină, oferind totodată stabilitatea necesară lanțurilor de aprovizionare în perioade de instabilitate globală.

Reincluderea transportului feroviar în centrul lanțului logistic, prin soluții intermodale, devine o decizie economică pragmatică ce depășește obiectivele ecologice, fiind un instrument direct de creștere a competitivității industriei naționale. Implementarea acestui model sustenabil garantează drumuri naționale mai puțin aglomerate și degradate, ceea ce se traduce automat prin reducerea numărului de accidente rutiere și diminuarea costurilor publice pentru întreținerea infrastructurii. O rețea feroviară puternică protejează bugetul național, transformând fiecare tonă transferată de pe șosea pe șină într-o economie reală pentru toți contribuabilii.