Badea (BNR): Adoptarea euro este un obiectiv strategic corelat cu parcursul României de integrare economică şi maturizare instituţională

Potrivit prim-viceguvernatorului BNR, adoptarea euro "este un obiectiv strategic corelat cu parcursul României de integrare economică şi maturizare instituţională".

În ceea ce priveşte condiţiile financiare, el menţionează că intrarea în Zona Euro este, în mod structural, asociată cu o reducere a costurilor de finanţare. Eliminarea riscului valutar şi comprimarea primelor de risc conduc, în mod tipic, la scăderea ratelor dobânzilor, atât pentru sectorul public, cât şi pentru cel privat.

Pentru companii, acest lucru se traduce în acces mai facil şi mai ieftin la finanţare pentru investiţii, iar pentru populaţie, în condiţii mai favorabile de creditare şi, implicit, într-o creştere a bunăstării. Această ieftinire a capitalului nu este doar un beneficiu conjunctural, ci reflectă integrarea într-un spaţiu financiar caracterizat de stabilitate şi lichiditate ridicată. În paralel, îmbunătăţirea percepţiei investitorilor conduce la o reevaluare favorabilă a activelor financiare şi reale - de la acţiuni şi obligaţiuni, până la active imobiliare - reflectând integrarea într-un spaţiu economic mai stabil şi mai predictibil.

"În acelaşi timp, adoptarea monedei unice facilitează o integrare mai profundă a sistemului financiar şi bancar românesc în arhitectura europeană. Participarea deplină la mecanismele Uniunii Economice şi Monetare - inclusiv la Uniunea Bancară - consolidează rezilienţa sectorului financiar şi sporeşte eficienţa alocării capitalului. Este important de avut în vedere faptul că adoptarea euro este o alegere strategică şi politică, nu doar una economică, fiindcă dacă ar fi fost necesară doar îndeplinirea criteriilor strict economice, atunci, de exemplu, Cehia şi Polonia ar fi fost deja în Zona Euro. Totuşi, acestea (deşi au un PIB pe locuitor mai ridicat faţă de celelalte din zona CEE) preferă să-şi păstreze autonomia monetară, urmărind să menţină pârghia flexibilităţii cursului de schimb pentru a răspunde la şocuri economice, deoarece moneda proprie este văzută ca instrument central de politică economică şi un element de suveranitate", afirmă Leonardo Badea.

Pentru ţările mai mici însă, cum este cazul ţărilor baltice, Sovaciei, Sloveniei, Croaţiei şi Bulgariei, Leonardo Badea menţionează că trecerea la euro este văzută ca finalizarea cu succes a procesului de integrare economică şi, totodată, ca o garanţie politică şi geostrategică. Statele mai mici aleg mai uşor euro deoarece urmăresc eliminarea riscului valutar, costuri mai mici de finanţare şi integrarea mai profundă în fluxurile comerciale globale. În cazul ţărilor baltice, o motivaţie la fel de importantă a fost ancorarea fermă în societatea democratică occidentală, alegere influenţată şi de contextul istoric care a dus la decizia de a ieşi definitiv din sfera de influenţă a Rusiei.

"Este aşadar evident că, dincolo de criteriile economice, care sunt obligatorii, există o serie de alţi factori importanţi care influenţează decizia de adoptare a monedei euro. În particular, succesul unui astfel de proiect este condiţionat de existenţa în plan naţional a unui consens politic suficient de larg şi stabil. Experienţa europeană arată că, în absenţa unei susţineri transpartinice, procesul devine vulnerabil la schimbări de guvern, la cicluri electorale şi la repoziţionări ideologice în politica internă, ceea ce poate conduce fie la amânări repetate, fie la blocaje instituţionale. În cazul unor economii din Europa Centrală, precum Cehia sau Polonia, rămânerea deocamdată în afara zonei euro nu reflectă exclusiv constrângeri economice, ci mai ales absenţa unui acord politic durabil asupra oportunităţii şi momentului aderării. Acest fapt este determinat în principal de reticenţa de a renunţa la instrumente importante de politică economică ale statului, precum politica monetară şi cursul de schimb, care pot facilita ajustări şi pot ameliora, cel puţin temporar, povara pentru mediul economic şi pentru populaţie în cazul unor şocuri externe de amploare.
Pe de altă parte, exemplele recente sugerează că acolo unde există o majoritate politică suficient de coerentă, procesul poate avansa substanţial. În Croaţia, adoptarea euro a fost susţinută printr-un angajament instituţional clar şi continuu, reflectat inclusiv în parcursul etapizat (ajustarea macroeconomică, intrarea în ERM II, asumarea Uniunii Bancare), ceea ce a permis menţinerea direcţiei strategice indiferent de fluctuaţiile conjuncturale", scrie Leonardo Badea.

El susţine că în cazul României, un proiect de o asemenea natură nu poate fi imaginat fără un larg suport politic din partea partidelor care însumează o amplă majoritate în Parlament, pentru că acesta presupune o succesiune de angajamente care depăşesc orizontul unui ciclu electoral: consolidare fiscală, menţinerea stabilităţii macroeconomice, reforme structurale şi participarea la mecanismele europene premergătoare adoptării euro.

"Consensul politic ar reduce riscul de revenire la politici prociclice sau de relaxare fiscală, care ar anula câştigurile de convergenţă obţinute în perioada de ajustare. În acest sens, susţinerea politică nu este doar o condiţie de oportunitate, ci una de credibilitate. Ea contribuie la ancorarea aşteptărilor, la reducerea percepţiei de risc şi la transformarea obiectivului adoptării euro dintr-o aspiraţie declarativă într-un angajament efectiv. În lipsa acesteia, chiar şi progresele economice semnificative pot rămâne insuficiente pentru a declanşa sau susţine procesul de integrare monetară. Adoptarea euro poate fi aşadar o opţiune importantă în procesul de maturizare economică, care necesită o amplă susţinere politică pe termen lung. Dacă s-ar realiza, ea ar oferi României stabilitate, susţinând continuarea convergenţei şi consolidând progresul obţinut până în prezent într-un câştig durabil. În viziunea mea, euro nu este doar o monedă; este expresia economică a unei apartenenţe strategice. Pentru România, adoptarea sa ar marca trecerea de la statutul de economie care depune eforturi pentru menţinerea convergenţei la cel de participant deplin la mecanismele decizionale ale arhitecturii economice europene", a mai scris Leonardo Badea.