AEI: România nu dezvoltă stocare pentru preţuri mici şi securitate energetică, ci cumpără baterii pentru profit

Conform acestuia, dezvoltarea regenerabilelor a avansat rapid, "pe baza unor stimulente absurde, dar nesecurizat, necoordonat şi fără o planificare coerentă în timp".

"S-au instalat capacităţi solare şi eoliene, s-au multiplicat proiectele de racordare, a crescut numărul prosumatorilor, dar elementele care trebuiau să facă sistemul funcţional - stocare, adaptarea şi dezvoltarea reţelelor, smart meteringul, digitalizare, flexibilitate, consum controlabil, echilibrare rapidă - au rămas mult în urmă", susţine Chisăliţă.

Acesta a adăugat că "dezvoltarea haotică a regenerabilelor (inclusiv a prosumatorilor)", finanţată direct sau stimulată indirect de stat, de cele mai multe ori au fost realizată mai mult cu scopul de a se câştiga din vânzarea unor echipamente şi a crea oportunităţi de câştig rapid pentru cei care au aceste echipamente, toate având ca impact creşterea preţurilor energie pe piaţă.

"Astăzi constatăm, că România nu a învăţat nimic. Aceeaşi abordare alte echipamente - bateriile. Vedem astăzi că se trage de la toate nivelurile să se monteze baterii. Nu se discută despre un sistem de stocare cu un mix de tehnologii care să asigure diversele necesităţi ale unui sistem energetic. Nu se discută de necesitatea unor baterii capabile să ofere inerţie sintetică, stabilizare de frecvenţă şi suport real pentru o reţea dominată de regenerabile. Se discută doar de baterii. Din nou scopul nu o să fie modernizarea sistemului energetic funcţional şi energia ieftină, decât în discurs. Este grav că până şi oamenii de bună-credinţă ajung să fie manipulaţi, dezinformaţi şi împinşi să servească interesele unor grupuri care profită de haosul şi lipsa de strategie din sistemul românesc", arată preşedintele AEI.

El remarcă faptul că astfel se creează lobby-ul pentru vânzare/importul de baterii, baterii nu prea sofisticate, care să impună peste câţiva ani să se vândă/importe din nou baterii care să stabilizeze "dezechilibrele produse de actualele baterii."

Practic, este lobby-ul pentru ca unii să profite de pe urma funcţionării defazate dintre producţia şi consumul de energie din România.

"Şi astfel vom constata în 2-3 ani că vor apărea un nou tip de 'băieţi deştepţi' în energie, iar preţurile vor fi tot mari la consumatorul final. Avem astăzi un sistem cu multă producţie intermitentă, dar cu puţină capacitate de control. Într-un asemenea sistem, stocarea nu este un lux. Este condiţia minimă pentru ca energia regenerabilă să nu devină sursă de volatilitate. Fără sisteme de stocare (un mix de tehnologii, nu doar baterii) amplasate corect, dimensionate corect şi operate în interesul sistemului energetic, România ajunge să producă energie ieftină când nu are nevoie de ea şi să importe energie scumpă când are nevoie", mai spune Chisăliţă.

Specialistul crede că întârzierea stocării a creat un teren fertil pentru o deturnare a scopului.

"În loc ca bateriile să fie promovate în primul rând ca instrumente pentru reducerea preţurilor, diminuarea dezechilibrelor, limitarea importurilor la vârf şi creşterea securităţii energetice, ele sunt văzute adesea ca simplă oportunitate de business. Pentru unii actori, stocarea nu înseamnă stabilitate de sistem, ci vânzare de echipamente. Nu înseamnă reducerea costurilor pentru consumator, ci comisioane, marje comerciale, proiecte rapide şi profit din volatilitate. Aceasta este o distorsiune majoră. România riscă să importe masiv 'orice fel de baterii', fără o ierarhie clară a calităţii tehnologice, fără cerinţe ferme privind rolul lor în sistem şi fără o corelare reală cu nevoile reţelei. Dacă singura logică devine 'să se vândă baterii' sau 'să de consume banii din PNRR', atunci stocarea nu mai este politică energetică, ci piaţă de desfacere", comentează preşedintele AEI,

În context, el susţine că o piaţă de desfacere nu garantează securitate energetică şi că o baterie poate reduce preţurile dacă este integrată inteligent.

Conform lui Chisăliţă, pericolul real este ca România să ajungă să finanţeze o nouă industrie de profit pe seama propriei dezordini energetice.

"Dacă stocarea se dezvoltă doar pentru a specula diferenţele de preţ create de lipsa de planificare, atunci nu discutăm despre modernizare, ci despre capturarea rentei generate de haosul, haos generat la rândul său de iluzia că dezvoltarea regenerabilelor rezolvă problemele sistemului energetic. Cu cât sistemul este mai prost construit, cu atât oportunităţile de arbitraj sunt mai mari. Cu cât volatilitatea este mai accentuată, cu atât profiturile unor operatori pot fi mai ridicate", adaugă specialistul în energie.

El crede că un stat responsabil ar trebui: să urmărească exact opusul, bateriile trebuie să reducă volatilitatea, nu doar să câştige din ea; să reducă vârfurile de preţ, nu doar să le exploateze; să diminueze importurile scumpe, nu doar să participe la ele; să securizeze sistemul, nu să creeze o nouă piaţă de intermediere.

"Fără o strategie clară, fără criterii tehnice şi fără integrarea stocării într-un plan coerent de dezvoltare energetică, România riscă să nu construiască flexibilitate reală, ci doar să cumpere baterii. Iar diferenţa dintre cele două este fundamentală. Flexibilitatea înseamnă un sistem capabil să absoarbă surplusul de energie ieftină, să reducă importurile scumpe din orele de vârf, să stabilizeze reţeaua şi să diminueze costurile structurale ale energiei electrice. Înseamnă securitate energetică, stabilitate şi eficienţă economică. În schimb, bateriile dezvoltate haotic, fără coordonare şi operate exclusiv pentru arbitraj comercial, riscă să devină doar o nouă sursă de comisioane şi câştiguri speculative. În loc să reducă volatilitatea, ele pot ajunge să profite de ea. În loc să corecteze dezechilibrele sistemului, pot transforma aceste dezechilibre într-un model de business", a mai spus Chisăliţă.