Petrolul rusesc nu a dispărut din Europa, ci ajunge prin rute indirecte şi menţine vulnerabilitatea energetică (analiză)

În decembrie 2022, Uniunea Europeană a interzis importul maritim de ţiţei rusesc, iar în februarie 2023 a extins sancţiunile şi asupra produselor petroliere rafinate provenite din Rusia.

"Ponderea petrolului rusesc în importurile UE a coborât de la aproximativ 29% înainte de război la aproape 1%. La prima vedere, sancţiunile par să fi eliminat petrolul rusesc din piaţa europeană. O analiză mai atentă a fluxurilor globale de petrol şi produse petroliere sugerează însă o realitate mai complexă: petrolul rusesc nu a dispărut din economia energetică europeană, ci şi-a schimbat rutele comerciale", susţine Chisăliţă.

Potrivit acestuia, piaţa petrolului este una globală şi extrem de flexibilă, însă, dacă un cumpărător dispare, oferta se redirecţionează către altul.

"Exact acest lucru s-a întâmplat după introducerea sancţiunilor. Înainte de război, principalii importatori ai petrolului rusesc erau Uniunea Europeană, China şi Turcia. După 2022, harta s-a schimbat radical. Noii mari cumpărători ai petrolului rusesc sunt China, India şi Turcia.

Datele comerciale arată o creştere spectaculoasă a importurilor de petrol rusesc în aceste economii. India, de exemplu, importa aproximativ 0,1 milioane de barili pe zi de petrol rusesc în 2021", a adăugat Dumitru Chisăliţă.

În 2025, importurile au ajuns la aproximativ 1,7 milioane de barili pe zi - o creştere de peste 1.600%.

"China şi-a majorat importurile de la aproximativ 1,6 milioane de barili pe zi la peste 2,2 milioane de barili pe zi. Turcia şi-a triplat aproximativ importurile, iar state din Orientul Mijlociu, precum Emiratele Arabe Unite sau chiar Arabia Saudită, au început şi ele să cumpere volume mai mari de petrol rusesc. În prezent, China cumpără aproximativ 47% din exporturile de petrol ale Rusiei, India aproximativ 38%, iar Turcia în jur de 6%. Europa a dispărut aproape complet din topul cumpărătorilor direcţi", a explicat el.

Preşedintele AEI susţine că această redistribuire nu este surprinzătoare.

"Petrolul rusesc s-a vândut după sancţiuni cu discounturi semnificative faţă de preţul de referinţă Brent, uneori cu 10-20 de dolari pe baril mai ieftin. Pentru rafinăriile din Asia sau Orientul Mijlociu, acest discount a reprezentat o oportunitate economică majoră", susţine Chisăliţă.

În acelaşi timp, statistica energetică europeană arată un fenomen interesant. În timp ce importurile de ţiţei scad uşor, importurile de produse petroliere rafinate cresc.

Datele pentru perioada 2022-2025 arată că, în Uniunea Europeană, importurile de ţiţei au scăzut de la aproximativ 9,7 milioane de barili pe zi în 2023 la aproximativ 9 milioane de barili pe zi în 2025.

Totodată, importurile de produse petroliere au crescut de la aproximativ 3,1 milioane de barili pe zi în 2022 la aproximativ 3,5 milioane de barili pe zi în 2025, iar consumul total de produse petroliere a rămas relativ stabil, în jurul a 13-14 milioane de barili pe zi.

"Această combinaţie sugerează o schimbare structurală: o parte din rafinarea petrolului necesar Europei s-a mutat în afara continentului", a adăugat specialistul.

În 2022, Uniunea Europeană importa aproximativ 1,3-1,4 milioane de barili pe zi de motorină, iar aproape jumătate din aceste importuri proveneau din Rusia.

"După introducerea sancţiunilor asupra produselor petroliere ruseşti, structura importurilor s-a schimbat radical. În perioada 2023-2025, principalele surse de motorină pentru UE au devenit Statele Unite (aproximativ 25% din importuri), India (aproximativ 20%), Arabia Saudită (aproximativ 12%), Kuweit (aproximativ 10%), Turcia (aproximativ 8%) şi Emiratele Arabe Unite (aproximativ 7%)", mai arată analiza.

Volumul total importat a rămas relativ constant, în jur de 1,3-1,5 milioane de barili pe zi. Cu alte cuvinte, Europa nu a redus neapărat dependenţa de importurile de motorină. A schimbat însă furnizorii, mulţi dintre aceştia fiind, în fapt, importatori de ţiţei rusesc, precizează Chisăliţă.

"Aici apare mecanismul care a generat dezbateri intense în piaţa energetică. O parte din motorina exportată către Europa de state precum India sau Turcia este produsă în rafinării care procesează cantităţi mari de petrol rusesc. Din punct de vedere juridic, produsul rezultat nu mai este considerat 'rusesc'. Regulile comerciale internaţionale stabilesc că originea unui produs rafinat este ţara în care a avut loc rafinarea, nu ţara din care provine materia primă", se mai arată în document.

Prin urmare, o rafinărie din India poate cumpăra petrol rusesc, îl poate rafina în motorină şi poate exporta combustibilul către Europa ca produs "indian".

"Acelaşi principiu se aplică şi în cazul rafinăriilor din Turcia sau din statele din Golf. Acest mecanism nu este neapărat o încălcare directă a sancţiunilor, dar creează ceea ce analiştii numesc o 'uşă din spate' pentru petrolul rusesc. Din acest motiv, Uniunea Europeană a început să introducă reguli suplimentare pentru a verifica provenienţa ţiţeiului utilizat în rafinăriile din ţări terţe", susţine Chisăliţă.

Datele agregate arată că, în 2022, România a importat aproximativ 8,7 milioane de tone de ţiţei şi 2,3 milioane de tone de produse petroliere. În 2025, importurile de ţiţei au fost de aproximativ 9 milioane de tone, iar importurile de produse petroliere au crescut la aproximativ 2,4 milioane de tone, iar consumul total de produse petroliere a rămas relativ constant, la 11,3 milioane de tone.

"Importurile de motorină ilustrează clar schimbarea furnizorilor. Înainte de sancţiuni, Rusia era una dintre principalele surse. După 2022, motorina rusească a dispărut aproape complet din statistici, fiind înlocuită de importuri din Grecia, Turcia, Bulgaria, Italia şi din regiuni precum Statele Unite sau Orientul Mijlociu", mai arată cercetarea.

În acelaşi timp, portul Constanţa a devenit unul dintre cele mai importante huburi pentru importul de produse petroliere în regiunea Mării Negre, reflectând reorganizarea rutelor comerciale.

"Toate aceste evoluţii indică faptul că sancţiunile energetice au avut un efect real asupra relaţiei comerciale directe dintre Europa şi Rusia. Importurile directe de petrol rusesc au scăzut drastic, iar dependenţa formală a UE de petrolul rusesc s-a redus. În acelaşi timp însă, piaţa globală a petrolului s-a adaptat rapid. Fluxurile comerciale s-au reorganizat, iar petrolul rusesc a găsit noi pieţe în Asia şi în Orientul Mijlociu. O parte din acest petrol este rafinat în produse petroliere care ajung ulterior pe piaţa europeană", susţine Chisăliţă.

Potrivit acestuia, Europa a redus importurile directe de petrol rusesc (ieftin), dar continuă să consume combustibili (scumpi) într-o piaţă globală în care petrolul rusesc rămâne o componentă importantă.

"În economia energetică globală, moleculele de petrol nu au paşaport. Ele urmează rutele cele mai eficiente economic. Sancţiunile pot schimba direcţia fluxurilor, dar rareori pot elimina complet o resursă majoră din piaţă", notează specialistul.