OCDE: Transformarea structurală a sectorului agricol din România rămâne o provocare

OCDE atrage atenţia că sectorul agricol se confruntă cu provocări majore. Principala provocare este depăşirea structurii duale a sectorului agricol, unde fermele mari de succes coexistă alături de o majoritate de ferme necompetitive. Aproximativ 90% dintre ferme au o suprafaţă mai mică de 5 ha, iar un grup mic de ferme mari (mai puţin de 1%) deţine în prezent mai mult de jumătate din terenul agricol. Marea majoritate a fermelor mici pot fi considerate ferme de subzistenţă cu dotări tehnologice scăzute, acces limitat la credite şi nicio orientare către piaţă.

Transformarea structurală a sectorului agricol nu este întotdeauna însoţită de o creştere a valorii adăugate pentru industriile agroalimentare, se arată în raport.

"Deşi numărul fermelor a scăzut cu un sfert în ultimii 20 de ani, dimensiunea medie a fermelor (4,4 hectare) în România este încă printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Schimbarea structurală a sectorului agricol a fost determinată în principal de o creştere constantă a numărului de ferme de peste 5 hectare, cu un sector emergent de ferme familiale profesionale de dimensiuni medii. Această tendinţă are ca rezultat o creştere a producţiei medii pe fermă şi o creştere semnificativă a venitului mediu al fermelor. Totuşi, în pofida acestor semnale pozitive, sectorul agricol continuă să fie dominat de fermele familiale mici şi sunt necesare eforturi politice suplimentare pentru a accelera transformarea agriculturii româneşti într-un sector modern şi orientat spre piaţă", susţine OCDE.

Instituţia atrage atenţia că odată cu transformarea structurală profundă a sectorului în ultimii 20 de ani, România şi-a crescut exporturile de produse agroalimentare. Cu toate acestea, exporturile agroalimentare rămân concentrate în produse cu valoare adăugată redusă, cum ar fi cerealele, seminţele oleaginoase şi tutunul, iar acest lucru duce la o integrare limitată a sectorului agricol românesc în lanţurile valorice globale, care este relativ scăzută în comparaţie cu ţările similare.

Conform raportului, accesul la credite şi la terenuri sunt bariere cheie în calea restructurării fermelor.

"Accesul la credite este o problemă majoră pentru sectorul agroalimentar. În România, cererea nesatisfăcută de finanţare din partea fermelor viabile din punct de vedere economic şi a întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) agroalimentare (aşa-numitul deficit de finanţare) a crescut dramatic în ultimii ani şi este în prezent printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Accesul la finanţare este deosebit de dificil pentru tinerii fermieri şi noii veniţi pe piaţă, care au, de asemenea, dificultăţi în accesarea terenurilor agricole din cauza fragmentării proprietăţii. Suprafeţe mari de terenuri agricole fertile sunt gestionate din ce în ce mai mult de mari corporaţii agroalimentare şi investitori străini. Deşi acest lucru poate creşte oportunităţile pentru investiţii productive şi consolidarea terenurilor, acest fenomen şi impactul său asupra restructurării fermelor trebuie mai bine monitorizate", apreciază OCDE.

Instituţia a precizat că depopularea cauzată de îmbătrânirea populaţiei şi emigrare a subminat din punct de vedere istoric dezvoltarea economică a zonelor rurale din România, ceea ce, la rândul său, a exacerbat deficitul de forţă de muncă în sectorul agricol. Această tendinţă s-a inversat uşor în ultimii ani, existând un flux net de migraţie către zonele rurale. În mod similar, în timp ce 59% dintre fermieri au 55 de ani sau mai mult, datele recente indică o creştere promiţătoare a numărului de tineri fermieri care intră în acest sector.

"Deşi suprafaţa totală dedicată producţiei ecologice în România se situează pe locul şapte în Uniunea Europeană, ponderea producţiei ecologice în totalul terenurilor agricole este relativ scăzută (mai puţin de 4%) în comparaţie cu media OCDE şi UE-27. România şi-a stabilit un obiectiv naţional prin Planul Naţional pentru Dezvoltarea Producţiei Ecologice de a avea 6% din suprafaţa totală a terenurilor destinate agriculturii ecologice până în 2030. Datele arată o creştere atât a suprafeţelor, cât şi a producătorilor ecologici, până la 12.000 de fermieri ecologici în 2021, dimensiunea medie a fermelor ecologice (50 hectare) fiind mult mai mare decât dimensiunea medie naţională a fermelor. Cu toate acestea, o strategie mai cuprinzătoare pentru dezvoltarea sectorului organic pare necesară, deoarece creşterea prelucrării şi comercializarea produselor organice nu urmează aceeaşi tendinţă pozitivă, iar piaţa consumului de produse organice este acoperită în mare parte de companii care importă produse organice procesate", se arată în raport.

În ultimul deceniu, producţia agricolă din România a înregistrat o creştere constantă, determinată în principal de produse precum porumbul şi grâul. Pentru aceste două culturi, ţara a reuşit să reducă decalajul de randament faţă de media UE, în principal ca urmare a utilizării sporite a echipamentelor tehnice, în special în fermele mari, informează OCDE.

"Pe lângă schimbările climatice şi biodiversitate, starea tehnică precară a infrastructurii de irigaţii din România reprezintă o provocare economică şi de mediu. Irigaţiile se bazează în mare măsură pe pomparea din Dunăre şi din alte râuri, iar sistemele de irigaţii învechite duc la o eficienţă hidraulică scăzută şi la un cost ridicat al energiei electrice. Astfel de costuri ridicate ale apei pot fi suportate de marii fermieri comerciali, dar sunt prohibitive pentru micii fermieri. Deşi nivelul apei extrase este în prezent sub pragul internaţional de referinţă, schimbările climatice cresc cererea de apă. Strategia Naţională pentru Reabilitarea şi Extinderea infrastructurii de irigaţii îşi propune să crească suprafeţele agricole irigate pentru a asigura condiţiile necesare pentru valorificarea potenţialului agricol al terenurilor productive supuse secetei, în special în sudul şi estul României", se arată în raport.

În planul pentru perioada 2023-2027, Guvernul a alocat 400 de milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de irigaţii existente la nivelul fermelor şi 85 de milioane de euro pentru înfiinţarea de noi sisteme de irigaţii mici la nivel de fermă. Investiţiile în irigaţii şi adoptarea practicilor agriculturii de conservare sunt strategii importante de adaptare pentru sectorul agricol românesc.

"Deşi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat numeroase documente strategice privind viitorul politicilor agricole ale ţării şi paşii necesari pentru îndplinira obiectivelor cheie, astfel de strategii nu au ghidat pe deplin opţiunile de politică ale ţării. Alocarea resurselor financiare PAC (Politica Agricolă Comună) între diferitele instrumente se potriveşte adesea cu media UE. Pentru România, având în vedere importanţa sectorului său şi natura unora dintre provocările cu care se confruntă, există posibilitatea de a profita de politicile flexibile ale UE pentru a implementa abordări mai strategice şi mai îndrăzneţe. Acest lucru ar consolida viziunea de ansamblu asupra sectorului şi opţiunile de politică asociate. De exemplu, în ciuda necesităţii de a promova transferul de cunoştinţe şi inovarea, ponderea finanţării este foarte scăzută, iar sprijinul legat de producţie, inclusiv pentru sectoarele nestrategice şi cu emisii ridicate, reprezintă o pondere relativ mare din finanţare", susţine OCDE.

Instituţia apreciază că încă de la aderarea ţării la Uniunea Europeană şi adoptarea PAC creşterea competitivităţii şi viabilităţii sectorului a fost o prioritate politică. Acest lucru se reflectă în alocarea resurselor financiare pentru politicile de dezvoltare rurală: peste 40% din bugetul respectiv pentru perioada 2007-2013 a fost alocat axei de competitivitate, iar PNDR 2014-2022 a dedicat fonduri semnificative investiţiilor şi dezvoltării afacerilor. Creşterea viabilităţii fermelor şi reducerea disparităţilor dintre acestea sunt obiective cheie ale Planului Strategic PAC 2023-2027 al României (CSP).

România ar putea utiliza mai proactiv diversele intervenţii şi flexibilitatea disponibile în cadrul PAC pentru a-şi adapta mai bine politica agricolă la nevoile socio-economice specifice ale sectorului său agricol. Acest lucru s-ar putea realiza prin realocarea unei părţi din peste 60% din bugetul CSP pentru plăţi directe, ai căror principali beneficiari sunt un număr mic de exploataţii mari. Acest lucru indică o neconcordanţă între obiectivele declarate şi direcţia actuală a sprijinului şi consolidează dualitatea sistemului. De asemenea, România a alocat 12,3% din pachetul său de plăţi directe pentru plăţi cuplate, se arată în raport.

Chiar dacă România s-a numărat printre cele 11 state membre care au utilizat opţiunea de transfer de fonduri din plăţile directe către dezvoltarea rurală în cadrul CSP 2023-27, în practică, aceasta a transferat doar 3% din bugetul iniţial. Mai mult, alegerea de a nu aplica plafonarea şi degresivitatea pentru plăţile directe poate exacerba tendinţa de distribuţie a sprijinului pentru venit către fermele mai mari. Această distribuţie inegală poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra obiectivelor CSP privind eforturile de modernizare a sectorului şi competitivitatea acestuia. Ar trebui depuse eforturi pentru a direcţiona în continuare sprijinul către fermele mici şi mijlocii care sunt viabile din punct de vedere comercial, informează OCD.