Leonardo Badea (BNR): Absorbţia fondurilor europene poate adăuga peste un punct procentual la PIB în 2026

În acest sens, Badea a subliniat faptul că evaluarea programului SAFE ar trebui realizată, atât prin intermediul efectelor directe asupra situaţiei fiscal-bugetare, cât şi pe baza efectelor indirecte ca urmare a externalităţilor pozitive asupra sectorului economic real.

"În ceea ce priveşte efectele directe, este foarte important să avem în vedere faptul că împrumuturile contractate prin programul SAFE se realizează la costuri semnificativ mai mici faţă de cele la care se împrumută acum statul român, concomitent cu o maturitate mult mai mare, aspecte la care se adaugă şi faptul că perioada de graţie pentru începerea rambursării împrumuturilor este una considerabilă. Aceste aspecte ale împrumuturilor contractate prin programul SAFE atenuează într-o manieră semnificativă impactul fiscal-bugetar", a subliniat Leonardo Badea.

Acesta menţionează că, deşi efectul de bază generat de dinamica negativă a economiei din ultimul trimestru al anului anterior (carry-over negativ) limitează nivelul creşterii economice pe care am putea-o avea în anul curent, poate cel mai important factor favorabil este că ansamblul de politici economice vizează stabilitatea macrofinanciară.

De asemenea, este susţinută substituirea abordării în care economia a fost stimulată prin impulsuri fiscale semnificative, o abordare nesustenabilă pe termen lung, cu o necesară intensificare a productivităţii, ca urmare a investiţiilor în infrastructură şi a reformele structurale adoptate în contextul procesului de aderare la OCDE. Prin efectele acestora, România are şansa de a reveni în mod sustenabil la o traiectorie de creştere durabilă pe termen lung, însă nu imediat şi nu în orice condiţii.

În acest context, obiectivul ansamblului de politici economice nu este stimularea în orice condiţii a cererii agregate - care, în absenţa altor măsuri complementare, ar contribui la persistenţa inflaţiei şi ar alimenta dezechilibrul contului curent - ci reconfigurarea ofertei agregate şi o corecţie necesară a absorbţiei interne, explică oficialul BNR în documentul citat. Consolidarea fiscală acţionează inclusiv în sensul diminuării efectului de evicţiune (crowding-out) exercitat de stat asupra resurselor financiare, facilitând accesul la finanţare la costuri mai reduse pentru sectoarele care produc bunuri tranzacţionabile (tradables), cu valoare adăugată ridicată.

De asemenea, autorul subliniază că investiţiile finanţate prin PNRR şi reformele realizate pentru aderarea la OCDE pot susţine o realocare sectorială eficientă a resurselor economice. Investiţiile publice în infrastructură reduc barierele de intrare şi costurile logistice, contribuind la creşterea randamentul capitalului privat (Return on Invested Capital). El afirmă că nu este vizată doar o creştere cantitativă a PIB, ci o creştere a productivităţii totale (Total Factor Productivity - TFP) prin externalităţile pozitive datorate modernizării stocului de capital public. De aceea, rămâne importantă contribuţia consistentă a investiţiilor la creşterea PIB, care are potenţialul de a compensa declinul consumului pe termen scurt.

Leonardo Badea arată că lipsa unui plan consistent şi coerent în timp pentru revenirea la finanţe publice sustenabile a contribuit la menţinerea curbei randamentelor (yield curve) la niveluri ridicate, descurajând investiţiile cu durată lungă de viaţă şi subminând stabilitatea macro-financiară. În prezent, traiectoria de ajustare fiscală multianuală este necesar să acţioneze pentru reducerea graduală a nivelului primei de risc suveran. De asemenea, ea trebuie să aducă mai multă predictibilitate pentru mediul de afaceri, permiţând astfel o planificare mai riguroasă a investiţiilor de capital (CAPEX), respectiv o contribuţie la diminuarea în timp a costului mediu ponderat al capitalului.

Totodată, acesta precizează că reechilibrarea cererii interne funcţionează ca un catalizator pentru corecţia deficitelor externe, facilitând o tranziţie sustenabilă către un model mai robust de creştere economică, astfel încât să nu mai genereze dezechilibre ample, aşa cum s-a mai întâmplat. Prin prioritizarea creşterii productivităţii muncii peste dinamica costurilor unitare cu forţa de muncă (ULC) şi printr-o disciplină fiscală riguroasă, se atenuează presiunile asupra cursului de schimb real, reflectându-se într-o consolidare a competitivităţii structurale a exporturilor româneşti. Astfel, este sprijinit obiectivul strategic de migrare de la un model de creştere care alimentează consumul din import către o economie eficientă, cu exporturi mai competitive, care se pot integra organic în lanţurile valorice globale ale OCDE.

"O caracteristică favorabilă importantă a măsurilor structurale actuale este aceea că ele pot preveni efectele de hysteresis (pierderea de durată a potenţialului economic). Prin concentrarea pe realizarea de investiţii publice necesare pentru susţinerea economiei, poate conduce la o creştere a PIB-ului potenţial, sprijinind astfel tranziţia de la creşterea extensivă din anii anteriori, bazată pe volum mare de resurse utilizate, la cea intensivă, bazată pe eficienţă. Absorbţia fondurilor europene estimate a fi atrase în plus în acest an (aproape 2% din PIB) poate aduce un avans de peste 1 punct procentual la creşterea economică, fiind factorul principal care are potenţialul de a preveni contracţii prelungite. În măsura în care această absorbţie se confirmă în cursul anului, companiile private sunt încurajate să investească în "siajul" obiectivelor de infrastructură finalizate şi să beneficieze de oportunităţi de profit pe termen mediu, compensând parţial scăderea cererii curente", susţine Leonardo Badea.

Un obiectiv important atins în a doua jumătate a anului 2025 este de reducere a costurilor de finanţare. În general, economia nu poate să răspundă pozitiv imediat, iar incertitudinea privind implementarea reformelor şi impactul creşterii taxelor a dus la amânarea unor decizii de investiţii.

Astfel, reducerea inerentă a dinamicii consumului, ca efect al măsurilor de consolidare fiscală, nu a putut fi imediat şi în aceeaşi măsură compensată de efectul pozitiv al investiţiilor. Este însă o presupunere rezonabilă aceea că investiţiile private nu au dispărut, multe fiind probabil în aşteptare. Însă, pe măsură ce consolidarea fiscală devine predictibilă şi efectele apar ca fiind consistente, iar aderarea la OCDE confirmă direcţia pro-business, vom asista la o perspectivă mai optimistă pe partea de cerere agregată (pent-up demand), din ce în ce mai vizibilă din a doua jumătate a anului curent.

În opinia sa, un alt element favorabil important este acela că, deşi în trimestrele anterioare dinamica economiei a fost nefavorabilă, calitatea activelor din sistemul bancar nu s-a deteriorat semnificativ. Sistemul bancar rămâne aşadar solid, cu lichiditate şi capitalizare peste media europeană, constituind o garanţie că motorul creditării rămâne apt să contribuie la susţinerea economiei şi să satisfacă cererea de finanţare a proiectelor de investiţii care, în opinia mea, se vor relua gradual, pe măsură ce incertitudinea fiscală se diminuează.

Leonardo Badea menţionează că succesul consolidării fiscale depinde critic de percepţia asupra echităţii ajustării bugetare şi de îmbunătăţirea managementului fiscal. Percepţiile privind inechitatea (creşteri de taxe în mediul privat versus risipă la stat) pot genera tensiuni sociale şi pot submina predictibilitatea fiscală, reprezentând totodată principalul factor care poate compromite încrederea consumatorilor şi a investitorilor, cu un impact semnificativ în aritmetica de creştere economică. O potenţială pre-întâmpinare a comportamentului de economisire defensivă (precautionary savings) depinde de eliminarea riscului de "surpriză fiscală", iar venitul disponibil, deşi afectat de inflaţie, nu va fi afectat suplimentar de sarcini fiscale ad-hoc în mijlocul anului.

El precizează că îmbunătăţirea colectării impozitelor şi a taxelor nu este doar o soluţie de facilitare a consolidării, ci trebuie să valideze o reducere a ineficienţelor structurale în aparatul de stat, asigurând astfel o distribuţie echitabilă a costurilor ajustării şi o predictibilitate autentică pentru mediul de afaceri. Existenţa unor decalaje între rigoarea impusă mediului privat şi ritmul reformelor în sectorul public poate fi un important factor de distorsiune, subminând încrederea în perspectivele de redresare economică, cu efecte negative asupra investiţiilor şi consumului. În acest context, îmbunătăţirea guvernanţei fiscale şi digitalizarea administrativă nu sunt doar obiective tehnice, ci mecanisme esenţiale pentru a ancora aşteptările economice către o zonă de stabilitate.

Totodată, pilonul central al reformelor structurale, în contextul aderării la OCDE, vizează optimizarea guvernanţei întreprinderilor cu capital de stat, în special în sectoarele strategice de energie şi transporturi, iar eficientizarea acestora generează efecte pozitive semnificative, prin reducerea costurilor de producţie în restul economiei şi eliminarea presiunilor cvasi-fiscale asupra deficitului bugetar.

Simultan, adresarea deficitului structural de forţă de muncă necesită investiţii în capitalul uman prin reducerea abandonului şcolar şi extinderea învăţământului dual, măsuri esenţiale pentru a corecta decalajele de competenţe şi pentru a susţine potenţialul de creştere economică pe termen lung, independent de ciclicitatea consumului.

De asemenea, Leonardo Badea arată că nouă provocare în acest moment se referă la finanţarea prin program Security Action for Europe (SAFE), prin care Comisia Europeană pune la dispoziţia statelor membre un fond de 150 miliarde de euro sub formă de împrumuturi pe termen lung în condiţii avantajoase, pentru investiţii în îmbunătăţirea înzestrării şi reducerea decalajelor în materie de capabilităţi. Împrumuturile se acordă pe bază de proiecte, beneficiind de ratingul de credit asociat împrumuturilor comunitare, iar toate achiziţiile trebuie să respecte un criteriu de eligibilitate - minimum 65% din componente (cost-based) trebuie să provină din ţările UE, EEA-AFTA sau Ucraina. De subliniat este faptul că toate echipamentele comandate trebuie să fie livrate cel mai târziu în 2030. Un aspect important legat de programul SAFE este impactul bugetar al acestuia. Aparent, multe opinii tratează doar efectul direct asupra cheltuielilor bugetare. Însă această perspectivă nu este adecvată în contextul actual, întrucât ignoră realităţile geo-politice.

"În acest sens, voi parafraza o lucrare celebră din domeniul politicii monetare, intitulată Some Unpleasant Monetarist Arithmetic, elaborată în 1981 de Laureatul Nobel, Thomas Sargent, şi de reputatul economist american Neil Wallace, unde este descrisă situaţia în care politica monetară este dominată de cea fiscală. Schimbând tipul de politici analizate şi referindu-ne în contextul actual la politica fiscală şi cea de apărare, putem aprecia faptul că politica fiscală este cea dominată, în timp ce politica de apărare este cea dominantă. Astfel, realităţile geo-politice curente impun ţării noastre, ca membru NATO, o contribuţie de cel puţin 2,5% din PIB. Comparativ cu perioada de dinaintea izbucnirii războiului din Ucraina, unde guvernele ţării au putut opta lejer pentru bugete ale apărării de sub 2,5% din PIB, acest lucru nu mai este posibil. Aşadar, dat fiind faptul că bugetul apărării este de minimum 2,5% din PIB, trebuie să optimizăm finanţarea acestuia, mai ales în contextul unor deficite bugetare mari, înregistrate sistematic în ultimii ani. De aceea, condiţiile avantajoase ale împrumuturilor din programul SAFE, precum şi maturitatea mult mai ridicată a acestor împrumuturi reprezintă externalităţi pozitive pentru cadrul fiscal-bugetar. Mai mult decât atât, efectele de runda a doua determinate de programul SAFE generează efecte pozitive pentru sectorul economic real şi, implicit, pentru situaţia fiscal-bugetară", a scris Leonardo Badea.

În cadrul programului, României i-a fost atribuită a doua cea mai mare alocare, de 16,68 miliarde de euro, depăşită doar de Polonia (43,7 miliarde). Fondurile vor fi disponibile pentru perioada 2026-2030, iar rambursarea se va face pe o perioadă de 30 ani, începând cu 2035. Conform proiectelor aprobate, alocarea României va fi de 4,2 miliarde pentru proiecte de infrastructură şi 12,4 miliarde pentru înzestrare militară.

Efectele pozitive ale acestui program de finanţare sunt legate de efectul multiplicator investiţional, în special pentru proiectele din infrastructură. La nivel european se aşteaptă reducerea dependenţei externe pentru UE prin substituirea importurilor de echipamente militare pe termen mediu şi, nu în ultimul rând, efectul de externalitate tehnologică, care poate creşte potenţialul economic de creştere.

Un alt mecanism financiar strategic lansat recent (februarie 2026) este EastInvest Facility, menit să consolideze rezilienţa celor nouă state membre de pe Flancul Estic prin mobilizarea unor investiţii de peste 28 de miliarde de euro. Programul vizează modernizarea infrastructurii critice şi a reţelelor energetice, sprijinind în acelaşi timp digitalizarea şi integrarea IMM-urilor în lanţuri de aprovizionare esenţiale. Prin colaborarea dintre Comisia Europeană şi Banca Europeană de Investiţii, iniţiativa pune un accent deosebit pe proiectele cu utilizare duală (civilă şi militară), asigurând atât dezvoltarea economică regională, cât şi securitatea colectivă în faţa noilor provocări geopolitice.

"Sigur, toate aceste evoluţii se desfăşoară într-un anumit cadru extern, cu tendinţe evolutive globale şi regionale care vor afecta şi România. Tocmai de aceea, recalibrarea modelului economic românesc, bazat pe creşterea investiţiilor din fonduri europene şi pe îmbunătăţirea mediului investiţional şi de guvernanţă publică, devine o necesitate, în condiţiile în care este cunoscut faptul că programele de consolidare fiscală care urmăresc corectarea deficitelor afectează creşterea", a mai scris prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, Leonardo Badea, în articolul citat.