Copilul minor poate fi încredintat spre crestere si educare unuia dintre parinti în anumite situatii prevazute de Codul Familiei, iar modificarea unei astfel de masuri nu se poate obtine decât printr-o cerere în fata instantei.

Masura încredintarii copilului are caracter provizoriu, ceea ce înseamna ca se va putea reveni oricând asupra celor dispuse de instanta la data pronuntarii divortului parintilor, daca se constata schimbarea împrejurarilor care au motivat solutia data. Instanta de judecata, la cererea oricaruia dintre parinti, a copilului (daca a împlinit 14 ani), a autoritatii tutelare sau a unei institutii de ocrotire va putea dispune reîncredintarea copilului spre crestere si educare, daca se constata ca acesta este sensul actual al interesului minorului, pentru a se respecta un principiu fundamental în dreptul familiei, si anume acela al protejarii interesului superior al copilului.

Ca urmare, atât tatal cât si fiica pot solicita instantei care a pronuntat hotarârea de divort sa revina asupra masurii încredintarii fiicei mamei sale, în sensul dispunerii masurii ca fiica sa îi fie încredintata tatalui spre crestere si educare, motivând aceasta cerere prin descrierea modului în care s-au schimbat împrejurarile luate în considerare de instanta la dispunerea masurii încredintarii catre mama.

Totusi, depinde de instanta sa accepte schimbarea acestei masuri si revine solicitantului sa demonstreze ca schimbarea acestei masuri este în interesul superior al copilului si ca se justifica chiar si numai pentru un an, cât mai are fiica pâna la a deveni majora (moment ultim pâna la care poate fi încredintat unuia sau altuia dintre parinti).

Recomandă | 2 useri au recomandat acest răspuns